BluePink BluePink
XHost
Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

CUPRINS

 

Scriu un sonet. Deplina amagire

Tacerea clipei

Ieri a cazut

Ineaca ma

Tu cel ce cauti

Aceasta e a orelor

Sub clopotul zidirilor

Ce drum am strabatut

Cand ultima silaba

Spune-mi iubito

Am pus candva zabrele

S-a nfipt o spaima

Calcam pe iarba

Iubirea mea de liniste

ZvacnirI gestante

Vino iubito-n Elohim

Particula-n oceanul

Ma biciuiesc secundele

Pe sub ocean nisipul

Langa parfumul tainic

Un sunet doar

Iti sunt obrajii

Stapan ma cred

Fantoma hulei

Ne daruim vlastarului

M-ati haituit cu vorba

Oricat de maiestuos

Ungher de bine

Adun un fir de pleava

Cate imi ia iubirea

Mu cel din inaltime

Ascunde ma in tainele

Mereu mi-ati spus

Mai inainte de-a putea

In fiecare zi din timp

Straturi de praf

La Margareta Faust

Ma rasucesc in patul

Raspunde-mi Doamne

Cutreieram campia

Scarbit ma simt

Pe maluri salcii

Apele mari vor

Ma nghite timpul

Mereu mereu un trup

Inviorat slobod

Ceasul caintei

Priveste-n tine

Intoarce-te din plesnituri

Mi-e trupul casa

Dac as fi om

Veghez sfiala orei

In casa mea raman

Trup langa trup

Iubesc tacerea

Nu voi plati doar raul

Printre gradini

Gandesc la tine

Imi parasesc odihna

Un murmur printre

Staruitor iti urmaresc

Se odihnesc dervisii

Vreau_doar_un_sfat

De am cautat-o-n

Unde mi e mama

De trunchiul tihnei

Va inceta si vantul

Ma tem de viata

Eram un rau

Citesc in mine

Scoala frumoaso

Se nalta bradul

S au dus vrajmasii mei

Cu maini aprinse

Taiat in doua

Cand o suflare

Opreste te imi spun

Intelepciunea mea

Eu trandafir din

Mai sunt pe alocuri

Am reflectat la gandul

Un glas ma striga

Ce ma apasa

Sa ti se aprinda

In fieraria de

Prea stramt e locu

O pasare din mine

Intri in casa

A sangerat o toamna

Imi uit cuvantul

In umbra zilei

Stiu unde sunt

De ai fi uimirea

Inca ma las furat

 

 

 

SCRIU UN SONET. DEPLINĂ AMĂGIRE

Scriu un sonet. Deplină amăgire

Că prin canon mai liber mă voi face.
Dar sunt ce vreau, ce ştiu şi ce îmi place,
Modest cârpaci de vorbe şi iubire.

Un gând buimac într-un ungher îmi zace
Şi nu-i găsesc firava limpezire.
Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire
Şi mă aruncă-n lumile opace.

Trec voci cerşind cărarea neumblată,
Dar altele, urlând, ademenesc
Cu zarea lor etern împurpurată.

Când verbe-n cuget tainic mă sfinţesc,
Nu-mi amintesc de mine niciodată.
E semn profund că-ncep să mă trezesc

5 aprilie 2004

 

TĂCEREA CLIPEI A-MPIETRIT CÂMPIA

lângă mare

Tăcerea clipei a-mpietrit câmpia.

S-a scurs prin vene năucite vinul,

Iar flinta verii a scuipat veninul

De fierbinţeală, amuţind vecia.

Aruncă ziua către stânci seninul,

Oprind din zborul tandru păpădia.

Clipeşte stins din minaret geamia,

Îşi plâng delfinii înspre larguri chinul.

Cuprinsul palmei peste pietre frige

Şi soarele e doar un veşted disc.

A prins sirena mărilor să strige

Cioplind din albul val un obelisc.

Sămânţa serii în nisip se-nfige

Şi mierla-şi varsă patima din plisc.

2 februarie 2005

 

 

IERI A CĂZUT UN ÎNGER PE ALEE

Ieri a căzut un Înger pe alee.
Stea în balans, o dâră tremurată,
Veşmânt solar, privire ne-ntinată,
Ţinând în mâini a cerurilor cheie.

Din sanctuarul profanat plecată
Aripa lui e-n praf, fără idee
Nespus de tristă, stinsă odisee
Curmată crud în fr
unza-ncătuşată.

Îl înveleşte toamna cu duiumul
De arătări din glodul diafan.
Să fi murit? Pe hornuri iese fumul.

A adormit şi fluierul lui Pan.
Sub mâl o rază îşi croieşte drumul,
Dar n-a ajuns să iasă la liman.

5 mai 2004

 

 

 ÎNEACĂ-MĂ-N SĂRUTUL CE UCIDE

Îneacă-mă-n sărutul ce ucide,

Acoperindu-mi ochii cu fiinţa.

Deschide porţi să bântuie dorinţa

Pe-nvolburate pajişti cu silfide.

În pat să-ţi lepezi caldă cuviinţa

Şi sânii dornici de-ncleştări avide

Să îi frământ cu palma ce decide

Cât de fierbinte-i carnea şi putinţa.

Desfă cuibarul tainic să pătrundă

Un aprig lup ţinut prea des închis,

Până va da-n adâncuri de o undă

Ce ne azvârle clipa în abis.

O istovire dulce ne inundă

Şi aţipim la umbra unui vis.

18 ianuarie 2005

 

 

TU CEL CE CAUŢI TAINA ÎNTR-O FILĂ

Tu cel ce cauţi taina într-o filă

Cutreierând neistovit izvoade

Şi năzuieşti spre-ascunsele monade

Spune-mi cinstit : ascunzi sub pleoape milă?

Tu cel ce-ntinzi necercetate nade

Pe luciul apei, curgere fragilă,

Şi-ţi treci fiinţa rece şi debilă

Prin ochiul gol din veşnice năvoade

Tu ce-mblânzeşti sălbatice feline

Cu-n singur fir de iarbă din ogor

Şi vrei să strângi nădejdile ciorchine

În duhul frunţii, vag şi temător,

Răspunde-mi, frate, sincer fii cu tine

Eşti zeu de-acum sau eşti tot muritor ?

28 august 2004

 

 

ACEASTA E A ORELOR AROMĂ

Aceasta e a orelor aromă,
Când s-a pierdut o clipă fără vlagă,
Trudindu-mă s-ating cu palma-ntreagă
Aceeaşi zare palpitând în comă.

Prind geana ierbii, şoapta ce mi-e dragă,
Tot ce-a rămas surprins de axiomă,
Făptura umbrei, trupeşă fantomă
Cu sâni de fum, în tresărire vagă.

Sunt toate doar o dâră fumegândă,
O rămăşiţă-n scalpul unui gând
Cu dinţi de lut şi pururea la pândă.

Le voi păstra mereu agonizând,
Rânjind parşiv, iub
indu-mă-n osândă,
Tot alergând de mine, alergând.

24 februarie 2003

 

SUB CLOPOTUL ZIDIRILOR RĂMASE

Sub clopotul zidirilor rămase

Se pierde urma mânjilor din stele.

Mă arde roua zilei prin obiele

Şi lenea vorbei mi-a pătruns în oase.

S-au spart băşici de patimă sub piele

Şi mi-am zdrelit picioru-n stânci tăioase,

Tot încercând să ocolesc angoase

Ce mi-au legat simţirea în atele.

Surpat de tot sub schele dărâmate,

Un cal îşi plânge áripile vii

Ce nu mai zboară grav peste cetate

Au sângerat amiezile pustii.

Răscoala clipei timpul ritmic bate

Până în miezul orelor târzii

19 februarie 2005

 

CÂND ULTIMA SILABĂ MĂ RĂPUNE

 

Când ultima silabă mă răpune,
Voi fi curând pe alte coridoare,
În trup răpit de lege şi visare,
Să-l răstignesc pe tânguiri de strune.

N-am nici un drept de gând sau de mustrare,
Doar să închin pornirile-mi nebune
Pe-altarul clipei ce etern apune,
Sorbind din lut o râncedă licoare.

Ce-ar mai putea făptura mea să facă,
Suită-n şea, cu pasul nestrunit,
Muşcând zăbala timpului, buimacă ?

Nu pot pleca senin şi fericit.
Mă-ntorc în carnea de rodiri săracă
Şi-mi voi plăti păcatul înzecit.

20 aprilie 2004

 

 

CE DRUM AM STRĂBĂTUT SĂ-MI ŢIN CREDINŢA


Ce drum am străbătut să-mi ţin credinţa
Şi ce sentinţe am crezut că-s lege ?
Au fost cu toate întrupări dulcege
Spre nicăieri, împotmolind fiinţa.

Nu s-a născut nimic ca să se-nchege
Şi-am înfăşat în trândăvii dorinţa.
Rostogolită-n mâzgă e putinţa
De-a mă trezi, ca rostul să-mi dezlege.

Izbânzi au fost în viaţa
mea puţine
Şi timp hulpav s-a stins fără de rost.
Am frânt balanţa dintre rău şi bine

Şi n-am ieşit din gândul meu anost.
Dar nu mă apăr şi nu uit de mine.
Umil privesc nimicul ce am fost.

19 mai 2004

 

SPUNE-MI, IUBITO, UNDE-ŢI E POPASUL ?


Spune-mi, iubito, unde-ti e popasul ?

În cuib zănatec, în amurg de ceară ?
Unde-ţi aşezi piciorul să nu piară
Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul ?

Cum ai învins râvnirile de fiară
Ce-au despicat pădurile cu pasul,
Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masul
La umbra coapsei tale de fecioară ?

Lasă-ţi coroana-n iarba sângerie,
Bea din potirul brumelor nectar
Şi din căuş de patimi apă vie,

Arde-ţi veşmântul pe năvalnic jar,
Să te zidesc curată-n temelie,

Aceeaşi Ană, pe un nou altar.

30 iulie 2004

 

AM PUS CÂNDVA ZĂBRELE LA FERESTRE


Am pus cândva zăbrele la ferestre,
Păzind lumina ce-o primeam sfărmată
Pe corzi de harfă. Ziua-ndurerată
Reîntrupa întinderile-agreste.

Pânda sublimă n-a ajuns vreodată
Să-ndepărteze răvăşiri funeste,
Chiar de-am păstrat în gându-mi o poveste
Cu aripa candorii de-altădată.

A mai rămas în mine doar povaţa
De-a îmblânzi un nestatornic gând,
Smulgând de la ferestre dimineaţa

Pe gratiile-mi triste fumegând.
În sunet de cascadă să-mi duc viaţa
De dinco
lo de timpul cel flâmând.

7 mai 2004

 

 

S-A-NFIPT O SPAIMĂ GREA ÎN TRUP ŞI-N MINTE

S-a-nfipt o spaimă grea în trup şi-n minte.

Pe tronul zilei clipa vrea s-abdice.

Agonizând sub ropot de alice,

Scuipate-n jur din ruginite flinte.

Cine-ar putea în jur să se implice,

Să-mi ocrotească trecerea fierbinte

Spre ceas surpat în zid de oseminte

Gemând etern sub şfichiuiri de bice.

Nu mai am timp de contemplări trândave.

Cuprind genunchii orelor supus,

Cerşesc iertare ornicelor grave

Şi îmbrăcat în straiul meu de mus,

Mă-ntorc târziu pe şubrezite nave,

Să prind un fulger care n-a apus.

15 februarie 2004

 

 

CĂLCAM PE IARBA DE SĂRUT NEBUNĂ

 

Călcam pe iarba de sărut nebună.

Sclipea zăpada-n suflete, uşoară.

Ploua tihnit şi grav în câte-o vară,

Cânta un greier tainic pe o strună.

Mă scuturam de frunza ce-o să moară.

Se pregătea lumina să apună.

Un soare crud ardea pe câte-o dună

Şi-n trup uitarea începea să doară.

Din struguri mustul se scurgea pe dale

Şi floarea-n glastră născocea poveşti.

Scâncea o ciută în păduri de jale,

Tânjea mirarea stinsă în fereşti,

Dansau pe jarul clipelor vestale,

Dar tu, iubito-n toate nu mai eşti.

27 ianuarie 2005

27 ian. 2005

 

 

IUBIREA MEA DE LINIŞTE DEPLINĂ


Iubirea mea de linişte deplină
Apare-n trup din legi mereu înalte.
E o iubire neoprită-n halte,
Îmbietor de tandră şi senină.

Nu caută-ntrupări din strâmbe dalte
De presărat pe suflet în surdină,
Nu se revoltă fără nici o vină
Pe cei ce vor în scări de foc să salte,

Nu osteneş
te-n sine, nu abundă
În rod gustat mereu ca antidot.
Întinde-n gând cărări ca să le-ascundă

De tot ce vreau să-mi amintesc şi pot.
Iubirea mea de linişte profundă
Mai crede totul şi îndură tot.

17 aprilie 2004

 

 

ZVÂCNIRI GESTANTE, SCÂRBA CE MOCNEŞTE

Zvâcniri gestante, scârba ce mocneşte,
Modesta umbră fadă a trăirii,
Tăişul viu al vorbei şi-al privirii
Pe gardul clipei vagi mă răstigneşte.

Să fug, să strig, din mult prea plinul firii,
Să-nduplec ura ce m-a prins în cleşte ?
N-ar fi mai bine s-o înfrunt, orbeşte,
Să mă arunc în lama primenirii ?

Să trec prin toate, cu priviri avide,
Cum aş tăia în carne de poem.
Un pas mai mult şi zborul se decide.

Sfârşeşte frica de un surd blestem
Şi-o poartă către mine se deschide.

Să nu mă tem ! Deloc. Să nu mă tem !

14 martie 2004

 

 

VINO IUBITO-N ELOHIM CU MINE


Vino iubito-n Elohim cu mine,
Unde veghează munţi de foc şi slavă,
Tulbură şoimul cu privirea-i gravă,
Despoaie umbra serilor blajine.

Împreunări cu revărsări de lavă
Ne-or birui suflarea şi ne-or ţine
În miticul altar din lumi divine
Purtat solemn pe frunze de agavă.

Ai să-ntâlneşti palate părăsite
Cu stins ecou în turnuri ce împung.
Să baţi în poarta zorilor tivite

Cu fir de-argint. Pe trepte te aj
ung.
Te voi iubi sub bolţi din vis urzite,
Iar clipele s-or tângui prelung.

19 august 2004

 

 

PARTICULĂ-N OCEANUL DE CUVINTE

Particulă-n oceanul de cuvinte,
Cât mi-aş dori să le găsesc măsura,
Să dau consoane-n praf stelar de-a dura
Şi să îi scot confuziei un dinte.

Obscur pion, nesocotindu-şi tura,
Pe câmpul vast, sădit cu oseminte,
Cât aş lupta să le cioplesc morminte
Seminţelor ce şi-au pierdut armura.

Inclus în val, chiar valul mă mai scoate
La ţărmul blând pe care vieţuiesc.
Nes
crise legi în mine dau din coate.

De-aş vrea tot zborul arcului ceresc
Să îl supun, va trebui-ntre toate
Întâi pe mine să mă cuceresc.

9 iunie 2004

 

 

MĂ BICIUIESC SECUNDELE CU URĂ


Mă biciuiesc secundele cu ură,
Se-nfig în carnea mea, să nu o-mpartă.
Le simt suflarea rece şi deşartă
În trupul meu, pe cuget, pe figură.

Secunde iuţi spre un deşert mă poartă.
Încerc să scap de-a spaimelor arsură,
Să-nlătur palma ce îmi stă pe gură,
Iar clipa grea să cadă-n cuget, moartă.

Izbit de haita o
relor, setoasă,
În gândul meu firav aripi anin
Şi lupt să prind a timpului grimasă.

Dar e doar rest dintr-un grotesc festin.
Cu pofta mea, mereu nesăţioasă,
Mă lupt să-nving într-un amurg deplin.

31 martie 2004

 

 

ÎN TRUP BICISNIC FRICA SE ASCUNDE
la Psalmul 3

În trup bicisnic frica se ascunde
Şi mulţi potrivnici nu mă dau scăpării,
Dar mă aşez la cârma împăcării,
Corabie brăzdând înfrânte unde.

Mă rog supus să nu mă dai uitării.
Tu mi-ai răspuns şi liniştea pătrunde
În vămi de gând prin vene să inunde
Trândava carne smulsă desfătării.

Nu mă înfrâng poftiri neputincioase,
Pe cel viclean deplin l-am alungat.
Dă-mi, Doamne, tihna, să-mi pătrundă-n oase

Căci Tu-l înfrângi când el m-a despuiat,
Tu îi zdrobeşti rânjirile hidoase
Şi mă înalţi din veşnicu-mi păcat.

13 august 2004

 

 

PE SUB OCEAN NISIPUL SE-MPREUNĂ

 

Pe sub ocean nisipul se-mpreună
Cu focul din adâncuri de planetă,
Dar eu mă văd, în matca mea concretă,
Sigur şi calm, departe de furtună.

Cutremure prefac pământ în cretă,
Dar eu înalţ palate până-n lună
Şi vreau să dau o frunză drept arvună
Pentru un zbor gigantic de cometă.

Mă las condus de visuri şi plăcere
Şi mai rămân la umbra unui vers.
Un simplu junghi mă-nvăluie-n tăcere,

O piatră mă împiedică
la mers.
Debil mă lupt cu orice adiere,
Dar mă mai cred stăpân pe univers.

10 iunie 2004

 

 

LÂNGĂ PARFUMUL TAINIC DE NARCISE


Lângă parfumul tainic de narcise
De-aş aşeza rochiţa rândunicii,
În ea se vor lega sublim delicii,
Miros de câmp, semănător de vise.

Lângă planeta noastră, cuib de vicii,
De ar veni o alta din abise,
Ca să-şi aline clipele ucise,
Ar destrăma sălaşul fad al fricii.

Poftit am fost de gestul fără vină,
De-un licăr ce mă strigă la apel,
Dar n-am ştiut să-l chem cu
noi la cină

Şi să îi sorb nălucile cu zel.
De gândul veşnicit întru lumină
Am fost atins, dar am rămas la fel.

5 iunie 2004

 

 

UN SUNET DOAR, DAR CE ÎNALT SE-NCHEAGĂ


Un sunet doar, dar ce înalt se-ncheagă !
Am dat cenuşa verii la o parte.
Sub cer vremelnic lumea se împarte
În oşti de frunze, roua s-o culeagă.

Citesc mişcarea ierbii ca o carte
Şi fiecare zbatere mi-e dragă.
Un fir e-un suflet. Pajiştea întreagă
Se răzvrăteşte-n noi până departe.

Mulţimi de flori în poarta mea bătură
Ş
i le-am deschis, chemarea să le-ascut,
Căci glasul lor e-o dulce lovitură

În gong de-argint la care-n veci exult.
Doar pentru-o clipă toate-mi apărură,
Dar cât durează clipa ? Mult mai mult.

22 mai 2004

 

 

ÎŢI SUNT OBRAJII LIMPEZIŢI DE ROUĂ

Î
ţi sunt obrajii limpeziţi de rouă
Şi tălpile de întuneric ninse.
Ating pe trupul tău din zori învinse
Uimita floare desfăcută-n două.

Pe coapse frâng tăceri în noi descinse.
Prin jilava surpare dată nouă
Ne asfinţesc păcatele şi plouă
Cu năluciri în dans sălbatic prinse.

Înlănţuiţi primim o dimineaţă.
Lumina clipei e-un feeric brad,
Patu-i clădit din aştrii de verdeaţă,

Pereţii fac spre ceruri tainic vad,
Sălcii din vis sunt grinzi de nori pe viaţă,
Spre glezne dulci zăgazurile cad.

1 aug. 2004

 

 

 

STĂPÂN MĂ CRED PE TAINELE NATURII

Stăpân mă cred pe tainele naturii

Când rup o creangă ce-a împuns piciorul,

Când fructul fad ce-a înroşit covorul,

Îl storc trufaş în hăul larg al gurii.

Dar n-aş putea s-alung vremelnic norul,

Înlănţuind răsufletul pădurii,

Să şterg în pumn tocmirile nervurii

Din frunza-n ramuri tăinuindu-şi zborul,

Să poruncesc vulcanului să tacă,

Să fiu din hoţ un bun samaritean,

Sălbatic vânt în blând zefir să treacă,

Cutremurul să-l fac domol alean

N-aş reuşi. Vigoarea zilei pleacă.

Un rege nu-s. Sunt doar mărunt curtean.

24 iulie 2004

 

 

FANTOMA HULEI CE-A-NGHIŢIT TĂCEREA

Fantoma hulei ce-a-nghiţit tăcerea,

O creastă-n spume biciuind cu sete,

Mirarea tâmplei gata să se-mbete

De gustul scârbei ce-ncovoaie vrerea

M-au ţintuit cu ură la perete,

Adeverindu-şi întreit puterea.

Nu le opresc, ca să-mi adun averea

De rosturi tandre colindând în cete.

Abia mai poate geamătul să scoată

Un sunet stins spre mal încătuşat.

Când s-a pornit talazul să străbată

Alt ţărm târziu de vlagă despuiat,

Doar peştele privirii trist înoată

În marea lui cu val pietrificat.

10 martie 2005

 

 

NE DĂRUIM VLĂSTARULUI IUBIRII

Ne dăruim vlăstarului iubirii.
Eu îl silesc să intre în canoane,
Tu îl fereşti de spaime şi consoane
Şi îl îmbraci în haina amăgirii.

Severitatea mea în largi amvoane,
Dospind precepte peste legea firii,
Blândeţea ta, dând liber frâu pornirii
De-a contura din dor şi joc icoane.

Văd doar săgeţi cu vârful înspre ţintă
Scântei lucind în gânduri ce-
or purta
Acea Balanţă refutând să mintă

Între un nu şi mai apoi un da.
Un echilibru clipa ne-o alintă :
Înţelepciunea mea, Iubirea ta.

10 martie 2004

 

 

M-AŢI HĂITUIT CU VORBA VOASTRĂ DURĂ

M-aţi hăituit cu vorba voastră dură,
Rânjind satrapic şi scuipând minciuna,
M-aţi prăvălit, umplând cu mâl laguna,
Mi-aţi sfâşiat veşmintele cu ură,

M-a înclinat uitareaa ca nebuna,
Mi-aţi frânt nădejdea cu o lovitură.
A mai rămas pe trup o crestătură
Ce a cerut tăcerilor arvuna ,

Mi-
aţi sugrumat încrederea în muguri
Şi n-am avut puterea să vă strig
Că după noaptea prinsă-n strâmte juguri

O altă zi se va-nălţa pe dig.
M-am risipit, arzând deplin pe ruguri.
Am obosit, mi-e teamă şi mi-e frig.

16 mai 2004

 

 

ORICÂT DE MAIESTUOS MĂ VEZI ÎN TOATE

Oricât de maiestuos mă vezi în toate,

În templul meu de blândă penitenţă,

În cercul frânt de-obscura mea prezenţă

Sunt doar un rol, iar vorbele-s uitate.

Cât de cucernic ţi-ar părea-n esenţă

Un gest ce-ascunde gloata de păcate,

Cât de umil aş pregăti bucate

Pentru-a-mpărţi la orbi cu inocenţă,

N-aş fi decât nimicul care doare,

Un lut cleios prelins în trupul ud.

M-aş mai putea preface în candoare

Doar de-aş porni război până asud,

Izbind în masca poftei cu ardoare,

Să-mi frâng fiinţa, răzvrătit şi crud.

10 iulie 2004

 

 

UNGHER DE BINE ÎN ODĂI DE MIERE


Ungher de bine în odăi de miere,
Despicături de rău urlând că doare,
Plăcerea palmei atingând o floare
Şi chinul vorbei jinduind plăcere,

Blândeţea serii prevestind că moare
Şi-asprimea cărnii provocând durere,
Lumina clipei ce-n lăuntru piere
Şi bezna spaimei ucigând o boare,

Splendoarea tainei ce-a înfrânt ocara,
Sluţenia din gestul hărăzit
Înveşnicesc tăcerile spre seara

Vestind ofranda celui ce-a zidit
Din lutu
l coapsei dogorând ca para
Făptura ta de înger răstignit.

11 noiembrie 2004

 

 

ADUN UN FIR DE PLEAVĂ DIN RĂZOARE

Adun un fir de pleavă din răzoare

Şi îl usuc pe-o sfoară de lumină.

Smulg pana mierlei pe un ram vecină

Şi-un strop de rouă jinduind spre soare.

Culeg tăcerea dintr-o zi senină,

Efigia de sub stângace boare,

Un fulg firav din aprigă ninsoare

Ce pe închisa pleoapă se anină.

Cu-mbucătura clipei ce coboară

Lipesc acestea toate, rând pe rând.

Le ordonez conturul într-o doară

Şi rotunjesc fărâma mea de gând.

Înalţ în mine cuibul care zboară,

Dar pasărea nu va veni nicicând.

31 ianuarie 2005

 

 

CÂTE ÎMI IA IUBIREA, NU ÎMI LASĂ

Câte îmi ia iubirea, nu îmi lasă,

Din câte zări s-a prăbuşit aripa,

Cum curge-n trup nestăvilit risipa

Şi-o grea sleire pleoapele-mi apasă.

Mi-a semănat neliniştea şi pripa

Şi doar tristeţea-n cuget se îndeasă,

Iar boaba tainei nu mai e aleasă

Să-mi umple aprig cu dorinţe pipa.

Din spicul poftei mai rămâne pleavă

Şi doar uscate flori din pirostrii.

Acum în cana vieţii e otravă

Turnată strop cu strop în temelii.

Aş smulge clipa din învinsa-mi lavă,

Să nu-mi înece văile pustii.

22 februarie 2005

 

 

MU, CEL DIN ÎNĂLŢIME, NE SALVEAZĂ


" Mu, cel din înălţime, ne salvează !
Priveşte ! Steaua Bal s-a frânt pe mare
Şi templele vuiesc în destrămare,
Căci nimeni nu-i la porţi să stea de pază ! “

“ Voi veţi pieri. Şi muntele dispare.
Sclavi şi stăpâni cu haina lor de vază
Neant ajung, iar timpul recrează
O altă seminţie din uitare.

Şi ea târziu, de-şi va uita avântul,
Cu toţi născuţi în falnice cetăţi,
Îşi va găsi pieirea şi mormântul. “

Potop de vorbe, crude judecăţi ...
Flăcări şi fum înăbuşă cuvântul.
Pământul a pierit, rupt în bucăţi.

27 mai 2004

 

 

ASCUNDE-MĂ ÎN TAINELE AMIEZII

Ascunde-mă în tainele amiezii
Când dorm sub frunze greieri prin răstoace,
Alungă pui de mierle din găoace
Ce uită-n plisc neliniştea zăpezii.

Pe buze moi tăcerea grea se coace.
Prelingi în trup aromele de frezii
Când ceas târziu, din umbrele livezii,
Sălbatic vrea cu mine să se joace.

Strivesc sămânţa coapselor virgine
Şi geana muşcă sânul pârguit.
Pătrund adânc, năvalnic şi mi-e bine.

Tot cerul cade-n iarbă istovit.
Un şarpe magic s-a-nălţat din mine,
Ofranda serii fără de sfârşit.

19 iulie 2004

 

 

MEREU MI-AŢI SPUS : NE E POVARĂ VIAŢA

 

Mereu mi-aţi spus : ne e povară viaţa

Şi jugul clipei a înfrânt suişul,

Dar pentru ce-aţi tăiat târziu frunzişul

Şi-aţi semănat iluzii dimineaţa ?

De ce-aţi râvnit tandreţea nu tăişul,

Când toţi cărăm poveri intrând în piaţa

Duhnind a hoit, căci ne-am ucis paiaţa

Ce-a colorat cu râsul ei afişul ?

Nu cer răspuns, căci n-am nesăbuinţa

De-a mă visa când rege când nebun.

Pe roata zilei nu-mi asum căinţa

De-a mă afla la încercări imun.

Nu în risipă vreau să-mi torn fiinţa,

Ci cu iubirea-n veci să mă cunun.

6 decembrie 2004

 

 

MAI ÎNAINTE DE-A PUTEA SĂ ARDĂ

 

Mai înainte de-a putea să ardă,

Când roua clipei curge-n mine mută,

Râvnind secunda în amiezi pierdută

În suliţe de foc, temută hoardă,

Mocnitul jar din visuri ne sărută,

Pătruns în trupul spaimei ca o bardă.

Mlădia lui zvâcnire de ghepardă

Înfige-n carne ghiare, să le-ascută.

Mirările decise să se-avânte,

Uitările cu paşi timizi şi goi

Şi flautul ce nu mai vrea să cânte

Să le zidim tăcuţi între-amândoi,

Ca rosturi pământeşti să cadă frânte

La porţile castelului din noi.

26 iunie 2004

 

 

ÎN FIECARE ZI DIN TIMP COBOARĂ

În fiecare zi din timp coboară
O altă undă ce mai strâmt îl face
Şi încă una prinde să se joace
Cu noul ceas, ieşit din trup afară.

Ce strig, ce simt şi ce anume-mi place
Se naşte calm în fiecare seară
Şi va pieri cum trebuie să piară
Pe buza vieţii ce-nlăuntru-i tace.

Prin aspră veghe-n mine dau de ştire
Că ce-am gândit coboară în alt loc,
În altă vreme smulsă din
iubire.

De mor acum, mă rog să am noroc
Să mă înscriu în veşnica rotire,
Căci timpul e rotundul cerc de foc.

10 martie 2004

 

 

STRATURI DE PRAF DIN COSMICE ŢINUTURI

 

Straturi de praf din cosmice ţinuturi

S-au pus pe luciul mobilei de-acasă.

Inspir căznit şi spaima mă apasă,

Dar nu apuc să-mi pun la geamuri scuturi.

Cu greu găsesc ceva de pus pe masă.

Mai am doar cana smulsă dintre ciuturi

Şi-un colţ de pâine de la începuturi,

Să-mi ostoiască patima rămasă.

Scutur un gând cu taina lui deplină,

Dar colbul îl acoperă-nrăit.

Adorm târziu ascuns sub grea rugină

Şi mă trezesc mereu nefericit.

Ca să-mi deschid fereastra spre lumină,

Atâtea vămi mai am de biruit.

26 iunie 2004

 

 

LA MARGARETA FAUST SE GÂNDEŞTE

La Margareta Faust se gândeşte,
La părul ei pe trup suind pojarul
Şi învârtind în palma strânsă zarul,
Cu ochi perfid o clipă îi cerşeşte.

Iar pe Antoniu, pregătindu-şi darul,
Îl cheamă Cleopatra şi-l doreşte.
La inima lui Cezar ce sfârşeşte
Visează Brutus, răscolind amarul.

Ce
hău profund, ce patime ucise,
Ce năluciri de trist corăbier,
Ce frunct pierdut în spaime interzise !

Pământ molâu ! Nimic de foc şi fier !
Doar o-mpletire veşnică de vise
Rămâne lumea mea, până când pier.

29 martie 2004

 

 

MĂ RĂSUCESC ÎN PATUL CU DORINŢE

Mă răsucesc în patul cu dorinţe,
Strivit de lenea care-n trup se-mplântă.
Lehămeţit, un gest se ia la trântă
Cu-nşerpuiri de vorbe şi sentinţe.

Rămâne trează clipa ce cuvântă,
Poftind să-şi piardă urma prin seminţe.
Un ceas cărunt, uitat de neputinţe,
La marginea tăriei se frământă.

Rescriu tăcut pustiul ce m-apasă
Şi mă retrag într-un ungher ascuns
Să rânduiesc mâhniri de pus pe masă.

Odăile sunt hău de nepătruns.
Trăiesc doar la parter în a mea casă.
La catul cel de sus nu a
m ajuns.

1 aprilie 2004

 

 

RĂSPUNDE-MI, DOAMNE, TIHNA MEA NE-NVINSĂ

la Psalmul 4

Răspunde-mi, Doamne, tihna mea ne-nvinsă !
Scoate-mă-n larg, cu ţărmul bland departe.
Nu-mi da obida vorbei ce împarte
Poveri târzii de patimă încinsă.

Primeşte-mi jertfa cărnii-n zori deşarte,
Smerenia de gândul-rug atinsă,
Aprinde raza în privire stinsă
Şi-nvinge umbra spaimelor de moarte.

Acest izvor cu undă străvezie
Hrăneşte clipa scursă pe obraz,
Ca cel răpus de vrajbă să nu-mbie

Perfida noapte-
nfiptă-n cuget treaz.
Mă scol şi-ndrept privirea spre tărie
Cu Tine-n suflet, veşnicu-mi răgaz.

16 aug. 2004

 

 

CUTREIERAM CÂMPIA BOLŢII-NTINSE

 

Cutreieram câmpia bolţii-ntinse.

Tăcute zvonuri, muzică astrală.

L-am întâlnit, cu haina lui de gală,

Pe cel dedat trufiei neînvinse.

I-am pus un braţ pe umăr. Strâmbă fală.

Cernite vorbe, din gâtlej desprinse,

Se-mprăştiau, de bâiguiri atinse ,

Pe glodul sterp, de formă minerală.

I-am spus că-i mort şi nici n-a vrut s-audă,

Crezând că vreau un gând mârşav s-astup.

Un pas îi cer să facă. El asudă

Şi nu mai cade. Praguri moi se rup.

Plutea uimit, sub geana zării udă,

O mână de vertebre fără trup.

21 iulie 2004

 

 

SCÂRBIT MĂ SIMT DE PASUL MEU PE TREPTE

 

Scârbit mă simt de pasul meu pe trepte

În tremur lung şi-mpleticire nudă,

Trăgând steril picioru-n iarbă crudă

Din lut cleios spre cer să se îndrepte.

Cu hohot râd de trupu-mi ce asudă,

Cuprins de-a pururi în căzniri nedrepte,

De cel ce vrea suind să se deştepte

Din somnul lui de searbădă agudă.

Genunchi zdreliţi de-acel îndemn spre creste

În sângerare trec urcând pe brânci,

Întrezărind obârşiile-agreste.

Cămăşi de foc se rup prin râpi adânci.

Când am ajuns pe culme, fără veste,

Sleit de chin, m-am prăbuşit pe stânci.

12 decembrie 2004

 

 

PE MALURI SĂLCII S-AU TREZIT ALENE

 

Pe maluri sălcii s-au trezit alene,

Ca să aştepte-o trândavă amiază.

Presimt prin tâmplă cum se-nrourează

Tăceri ce încă n-au pierit din gene.

Pe crusta apei scânteieri veghează.

Ascund uimirea presurei sub pene,

Iar plânsul ierbii, năpădit de lene,

A pus vigoarea pietrelor de pază.

Privirea blândă-n orizont răneşte.

Pe cer stau nori molateci ce ascund

Aripa zilei. Clipa ocoleşte

Cuprinsul frunţii într-un zbor rotund.

Şi peştele luminii îşi sticleşte

Eternitatea-n lacul fără fund.

14 martie 2005

 

 

APELE MARI VOR POTOPI CÂMPIA

 

Apele mari vor potopi câmpia,

S-or prăvăli gemând eliberate,

Vor frânge umbre în pustiu vegheate,

Dar n-or putea să-mi stingă crud făclia.

Râuri de foc vor pârjoli palate,

Vor linge buza norilor şi glia,

Dar n-or surpa din locul ei vecia

Iubirii mele îndelung visate.

De eşti un zid, ţi-oi ridica altare

De iederă ţesând veşmânt regal.

De eşti o poartă voi culca ştergare,

Să treci pe ele spre-un statornic mal,

Ca să rămâi în mine ca o mare

Cu ţărmuri blânde şi năvalnic val.

3 ianuarie 2005

 

 

MĂ-NGHITE TIMPUL, VEŞNIC MĂ ALUNGĂ

Mă-nghite timpul, veşnic mă alungă
Scuipând cu silă rostul strâns în mine.
Cu şfichiul clipei aspre sau blajine
Ciopleşte-n piele dungă lângă dungă.

Planetele se-ntorc pe căi senine
Şi primăveri revin în noaptea lungă.
Alt fir de iarbă ţărna o să-mpungă.
Destinul meu va reveni-n destine.

Tot ce-am făcut e măsurat de Parce.
Am fost copil şi-am devenit bărbat.
Bătrân voi fi cum fusu
l vremii toarce.

Vreau să mă schimb, dar nu mă las schimbat.
Totul revine, totul se întoarce.
Cum aş putea chiar eu să mă abat ?

19 aprilie 2004

 

 

MEREU, MEREU UN TRUP ŞI-UN GÂND REVINE


Mereu, mereu un trup şi-un gând se-ntoarce
Şi ce-i mai bun în noi se va răsfrânge.
Pierduta urmă veşnic vom deplânge
În timp ce firul vremii tandru toarce.

Sunt doar un punct ce în abis se frânge.
Stă matematic gata să debarce,

Dar nu mai poate singur să remarce
De sunt vehicul circulând prin sânge.

Sfârşitul e o fracţie-n scădere.
Va dăinui ştiutul din potir,
Trup renăscut şi îmbiat la miere.

Din care-am tot desprins câte un fir,
Să-mi ţes veşmântul care nu mai piere
Şi stă la rând, să fie uns cu mir.

15 februarie 2004

 

 

ÎNVIORAT, SLOBOD A NOPŢII TRENĂ

Înviorat, slobod a nopţii trenă,
Mă spăl cu spaima zorilor devreme,
Să fiu păzit, mă ung cu vagi dileme
Şi-arunc aceleaşi vorbe în arenă.

Ştiute obiceiuri şi sisteme
Se ţin cu spaima sorţii de-o gradenă
Şi cad în valul devenit sirenă
Ce potopindu-mi ţărmurile geme.

Nimic nu fac s-alung din jur arestul
Şabloanelor strivite de pervaz.
Aceluia ce sunt, surpându-i lestul,

I le-aş zvârli pe toate în obraz,
Ca să-mi sfinţesc în gest şi-n trup protestul,
Dac-aş putea o
clipă să fiu treaz.

14 martie 2004

 

 

CEASUL CĂINŢEI PREA TĂCUT SE LASĂ

 

Ceasul căinţei prea tăcut se lasă

Pe genele ce şi-au închis frământul.

Polen de taină rupe legământul

Uitărilor ce pe grumaz apasă.

Sihastre râvne şi-au pornit descântul

Să mă întoarcă-ntr-un târziu acasă,

Dar nu îmi vând aripa-n glod rămasă,

Ca să-mi pornesc spre neştiut avântul.

Adun cenuşa poftelor în pungă

Să le presar, cât încă mai sunt vii,

Pe-aprins tăiş ce-i gata să străpungă

Veşmânt depus pe roua din vecii,

Când umbră fac ţărânelor, prelungă,

Zidind în trupul meu zădărnicii.

19 martie 2005

 

 

ÎNCĂ MĂ LAS FURAT DE-ADÂNCI CLIŞEE

 

Încă mă las furat de-adânci clişee
Îm lumea asta ticălos tocmită,
Zvârlind blândeţea-n abur de pirită,
În loc să zburd prin câmpuri Elizee.

Încă mă-mbrac cu mantia cernită,
Trufaş cuprins de rang şi logoree,
În loc să caut o sublimă cheie
Ce îmi deschide camera tihnită.

Dar traversez o maiestuoasă mare,
Chiar dacă-n jur sunt zâmbete molâi
Şi amăgiri de umbre trecătoare.


Culcat pe prund, cu visul căpătâi,
Nu-i prea târziu s-aud cuvântul care
A fost uitat din clipa cea dintâi.

18 martie 2004

 

 

PRIVEŞTE-N TINE CÂT DE MULT SE POATE

Priveşte-n tine, cât de mult se poate,
La cerc îngust de clipe în lumină.
Ascunde-te, să nu-ţi găsească vină,
Cortina trage-o peste tot şi toate.

Fără să ştii de ordine şi cină,
Stai şi ascultă în genunchi, în coate
Cum vei primi iertarea de păcate
Şi cine-n colţ de vis o să te ţină.

Vei înţelege-atunci, fără tăgadă,
Că-n s
omnul tău ce zilnic va veni
Aceleaşi înţelesuri stau grămadă,

Aceeaşi matematică va fi
Speranţă şi victorie şi nadă
A morţii ce-o să vină într-o zi.

16 februarie 2004

 

 

ÎNTOARCE-TE DIN PLESNITURI DE STÂNCĂ


Întoarce-te din plesnituri de stâncă,
Din scobituri de râpi muiate-n rouă.
Despică umbra muntelui în două,
Fugi de genunea norilor, adâncă.

Arată-mi chipul blând de lună nouă
Şi nu privi năluca serii încă,
Să nu te soarbă hăul ce mănâncă
Frânturi de nimb, când împrejuru-i plouă.

Î
nvinge-ţi neputinţa, prinde-ţi şalul
Căderilor de fluvii ce împart
Nădejdi şi spaime aţipind pe malul

Vegherilor clipind tăcut în cart.
Întoarce-te, iubito, sări în valul
Izvoarelor ce nu ne mai despart.

9 august 2004

 

MI-E TRUPUL CASĂ PENTRU VREMURI GRELE


Mi-e trupul casă pentru zile grele,
Cu porţi de fier şi uşi întunecate,
Ferindu-mă de silă şi păcate,
Ademenit cu false temenele.

Dar hainele mă strâng şi sunt uzate,
În glastre zac doar fade imortele.
Privesc afară numai prin zăbrele
La văile cu flori însângerate.

Nu mi-am văzut vecinii niciodată,
Dar ştiu că sunt în lumea de mister
În care vreau să mă trezesc odată.

Mă lupt să evadez şi să nu pier.
În casa ce din veacuri îmi e dată,
Să nu rămân pe viaţă prizonier.

19 martie 2004

 

 

DAC-AŞ FI OM N-AŞ SFÂRTECA DELFINII

 

Dac-aş fi Om, n-aş sfârteca delfinii

Din marea agitată a fiinţei.

Nu mi-aş supune trupul neputinţei

Şi n-aş desprinde poamele luminii.

N-aş sufoca miracolul seminţei,

Nu m-aş vedea în dansul de Erinii,

N-aş cultiva pe-ascunse stânci actinii,

Ca să-mi devore pajiştea voinţei.

N-aş căuta prin iarba-naltă gnomul

Care-mi ucide cerbul săgetat,

Din rădăcini îmi prăvăleşte pomul

Şi-mi lasă-n trup ecoul ferecat.

Eu nu-mi iubesc făptura, iubesc Omul,

Dar omul Om încă n-a fost creat.

23 iulie 2004

 

 

VEGHEZ SFIALA OREI DIMINEAŢA

la Psalmul 5

Veghez sfiala orei dimineaţa,
Râvnind să-nalţ umil o rugăciune,
Dar spaima clipei mute mă supune,
Poveri în trup îmi săgetează viaţa.

Doamne, îndreaptă-mi calea, să-mpreune
Mâinile mele ce-au uitat dulceaţa.
Celui puternic să-i aşterni povaţa.
Topeşte-i ura din rostiri nebune.

Atinge-l ca pe-un fur de lună plină
Şi îi smereşte graiul de-nceput,
Ca să-l primeşti de-a dreapta fără vină.

Dă celui
blând un veşnicit sărut
Şi adu-mi, Doamne, mirul tău la cină,
Să mă-nvelească taina, ca un scut.

16 august 2004

 

 

ÎN CASA MEA RĂMÂN CÂT ÎMI E DATUL

 

În casa mea rămân cât îmi e datul,

La geam cu flori din galbene ponoare.

Mi-am zis că-n jur e veşnic sărbătoare

Şi n-am ieşit măcar să-mi ştiu umblatul.

În camera de-a-ntregul răbdătoare

M-am răsucit atât cât ţine patul

Şi am păşit de-a lungul şi de-a latul

Atâţia ani câţi mi s-au dat sub soare.

N-am înţeles cine mi-a scris venirea

Nici cine sunt şi n-am ştiut s-ascult

De se aude-n pieptul meu iubirea.

Poate acum, când am ajuns adult

Să nu fiu robul, lestul sau uimirea,

Să fiu Fiinţa şi nimic mai mult.

2 august 2004

 

 

TRUP LÂNGĂ TRUP ŞI GURĂ LÂNGĂ GURĂ

 

Trup lângă trup şi gură lângă gură,

Piciorul amorţit loveşte glodul.

Amorfă trupă traversează podul,

Prin râpa clipei, prin deşert şi bură.

Primim comanda. Ne cunoaştem codul.

Sudoarea frunţii patima ne-o fură.

Strivim aceeaşi piatră rece, dură.

Pe câmpul veşted nu mai creşte rodul.

Şovăitor, ca ordinul să-nceapă,

Ne potrivim privirile decât

Să căutăm izvorul ce ne-adapă.

M-am săturat de ordin până-n gât.

Unde-i simţirea ce-n afunduri sapă ?

Nu ştiu răspuns. Sunt un soldat. Atât.

24 august 2004

 

 

Iubesc tăcerea. Glasul meu devoră

 

Silabe moi şi dezarticulate,

Consoane dure, în eter uitate,

Ce îmi târăsc fiinţa în agoră.

Nu ţin discurs. Prefer singurătate

Şi liniştea din oase mă adoră.

Când îl rostesc, cuvântul meu imploră

Iertări târzii de gânduri şi păcate.

Sunt biciuit de larmă şi de semne

Şi hăituit de câinele de lut.

Mă dezgolesc poftirile nedemne

Şi-n carne cuiul spaimei m-a durut.

Aprind pe rug un searbăd braţ de lemne

Şi mă arunc în flăcări, nevăzut.

5 octombrie 2004

 

 

NU VOI PLĂTI DOAR RĂUL CE-L VOI FACE

Nu voi plăti doar răul ce-l voi face
Cu gestul bici şi cu privirea dură,
Dar chiar şi binele ce nu se-ndură
Să-şi dezgolească trupul când îi place.

Ceea ce simt şi ce-a ieşit pe gură
Sădesc în glia poftelor buimace.
Mă urmăresc, izbind când duhul tace,
Atâte
a cazne prinse în armură.

Intenţii am şi nu mă plâng de vrere,
Dar fapta mea s-a consumat în van
Şi-n mări secate rostul clipei piere.

Arunc năvod, dar nu ies la liman.
Am să plătesc în viaţă cu durere,
Căci nu mai am în suflet nici un ban.

18 aprilie 2004

 

 

PRINTRE GRĂDINI ARZÂND ÎMI PORT POVARA

 

Printre grădini arzând îmi port povara,

Ferind-o de a patimei prigoană.

Săgeţi de foc pe frunte-mi pun coroană.

De glezna umbrei se atârnă vara.

Mă zbat să scap de-a gândurilor toană

Ce-nfig în carnea tăbăcită gheara.

Îmi picură pe-un colţ de geană seara,

Şi limpezi urme îmi sfinţesc icoana.

Prin sângele de zmeură vegherea

Roteşte-n tâmplă timpul ca un fus.

Mi-au smuls din piept uimirile puterea

Şi m-au târât smintite-ntr-un apus.

Prelungi bejenii adâncesc durerea

Acelor vremuri ce-n etern s-au dus.

3 martie 2005

 

 

G Â N D E S C L A T I N E C A L A O F Â N T Â N Ă

 

Gândesc la tine ca la o fântână,

Sfinţind lumina ce ţi-a fost sortită,

Ispititoare ciutură peţită

De apa vie scursă prin ţărână.

Coapsa ascunde pasărea rănită

De glonţul clipei ce m-a strâns de mână

Şi mă aruncă-n răzvrătire până

Te voi visa nu zână, ci iubită.

Sânii înfig uimiri în trup păstrate

În timp ce gongul serii cade mut.

Cu gura mea de patimi şi păcate

Îţi sorb fiinţa-n pustiit sărut.

Pătrund aprins, desferecând lăcate

Şi-n noi se frâng aripile de lut.

20 august 2004

 

 

ÎMI PĂRĂSESC ODIHNA DIN SĂLAŞUL

 

Îmi părăsesc odihna din sălaşul

Înveşmântat cu frunze verzi de laur.

Prind luntrea vremii de un vârf de plaur

În clipa-n care şi-a găsit făgaşul.

Ies sărăcit din minele de aur,

Când praznicul a-nlănţuit oraşul

Şi-arunc din tolbă necitit răvaşul

Purtat prin timp de-un neînvins centaur.

Spre munţi semeţi îmi împlinesc urcarea,

Sărind torenţi, călcând nepăsător.

Rămân în urmă visul şi uitarea.

Mă recompun din zborul pieritor.

Ajung pe stânca străjuindu-mi zarea

Să-l ispitesc pe cel ispititor.

9 octombrie 2004

 

 

UN MURMUR PRINTRE BUZE PÂRJOLITE

 

Un murmur printre buze pârjolite

Îndepărtează zeii şi descântul,

Să nu înalţ un foc arzând cuvântul

Tăcerilor în noi adăpostite .

Să nu-mi întind printre năluci avântul,

Târând un trup de rouă în ispite,

Să nu râvnesc pârâuri risipite,

Ca să-mi ornez cu flori de mirt pământul.

Nu mi-am sporit vigoarea-n braţ avută.

De-s preamărit în alt altar nu ştiu,

Sau înghiţit de-mpotrivirea mută

Că n-am strunit un aprig bidiviu.

Calc sub copite iarba ne-ncepută

Şi nu rămân decât ce pot să fiu.

1 august 2004

 

 

STĂRUITOR ÎŢI URMĂRESC FĂPTURA

Stăruitor îţi urmăresc făptura,
Să nu uit forma visului statornic,
Iar trupul tău, în ceas de taină dornic,
Să se arate, potolind arsura.

Sâni pârguiţi, surpând bătăi de ornic,
Buze arzând, desferecându-mi gura,
Coapse tânjind să lepăd băutura,
Încinsa lavă, must o
pac şi spornic.

Se-alină ziua rătăcită-n dodii
Şi umbra fuge nopţi şi zori în şir.
Când voi atinge neştiute zodii

Şi clipele-mi vor da zănatic bir,
Te voi sculpta în patimi, pisc de rodii,
Pe tine, rug, înveşnicit cu mir.

18 august 2004

 

 

SE ODIHNESC DERVIŞII-N UMBRA ZILEI

 

Se odihnesc dervişii-n umbra zilei,

Apoi se prind în sacrul dans feeric.

Planetele, cu umbletul lor sferic,

Se nasc din gestul magic al idilei.

Închipuie un şarpe cadaveric,

Suit pe crugul cenuşiu al milei,

Iar fluierul hipnotic al copilei

Le mlădiază trupul pe-ntuneric.

O ardere e-n ritmul ce descinde

Din înălţimi de enigmatic joc.

În cuget gestul saltului cuprinde

Fitil eteric ţintuit pe loc.

Ca zeii cosmici timpul voi aprinde,

Când gândul meu va fi un veşnic foc.

18 septembrie 2004

 

 

VREAU DOAR UN SFAT, MAESTRE, VREAU O CHEIE

-Vreau doar un sfat, maestre, vreau o cheie,
Pentru-a ieşi din trupul meu afară.
- Ce-i mai urât în lumea ta ternară ?
Adu-mi răspunsul, vino c-o idee !

M-am îmbrăcat, cu râvna mea sumară,
Am colindat, aprinsă odisee,
Pământ şi spaime, gânduri de femeie
Şi m-am întors, răspuns să-i dau, spre seară.

Maestrul meu într-un copil se-ascunde.
- Eu ştiu răspunsul ! spun. Ura-i mai rea.
Aştept acuma cheia !...Nu-mi răspunde.


Tăcere doar în trup de catifea.
M-a fulgerat un gând ce mă pătrunde :
Tăcerea e eternitatea mea.

20 martie 2004

 

 

DE-AM CĂUTAT-O-N AŞTERNUTUL MOALE

De-am căutat-o-n aşternutul moale.
Doar strigătul supunerii durează.
Am iscodit cetatea pururi trează
Din fir de prund spre depărtări domoale.

M-am strecurat în vama fără pază.
Doar urma gleznei se zărea la poale
Şi în tăcerea lespezilor goale
Răcoarea clipei fruntea-nrourează.

Am întrebat străjeri din munţi de sare
De mi-au văzut iubita
pe un nor,
În cuib de vânt sau scorburi de visare.

Nu mi-au răspuns. În ceas aromitor,
Am întâlnit-o dincolo de zare.
Era câmpie, eu tăcut izvor.

16 auust 2004

 

 

UNDE MI-E MAMA ? UNDE-I ESTE LOCUL ?

 

- Unde mi-e mama ? Unde-i este locul ?

Pe înţelept copilul îl descoase.

Şi i-a răspuns, cu vorbele-i mieroase :

Trist a rămas vlăstarul. Stânci hidoase

Apar în zare. - Unde mi-e norocul ?

Se-ntreabă pruncul, prelungindu-şi jocul .

Ca să te-nalţi şi piscul să te ţină

Ucide Taurul în noi pitit,

Zdrobeşte şarpele ce o să vină

Si-ţi vei găsi măicuţa… L-a privit.

Bătrânul devenise o lumină.

A tremurat în ram şi a pierit.

12 iunie 2004

 

 

DE TRUNCHIUL TIHNEI ÎMI LIPESC OBRAZUL

 

De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul

Şi-nchid sub pleoapă strigătul de ciută.

Ciupeşte nimfa corzi de alăută

Şi ierburi moi şi-au domolit talazul.

Tăcerea-n scorburi doarme nevăzută

Sub iedera ce-i va păzi răgazul.

Izvorul mut şi-a potolit extazul

Şi pana serii frunza o sărută.

Pe buza clipei s-a oprit amiaza.

Doar rostul şoaptei tandre îl mai ştiu.

A înfrunzit în gândul tainic oaza

Ogarul umbrei încă mai e viu.

O stea în ram îşi alungeşte raza

Într-un adânc şi-ndurerat târziu.

19 februarie 2005

 

 

VA ÎNCETA ŞI VÂNTUL, VARA TRECE


Va înceta şi vântul, vara trece.
Porneşte firul ierbii în solie.
Se naşte-n lan aceeaşi păpădie
Şi-acelaşi măr e gata să se plece.

S-au pârguit şi strugurii în vie.
Arsura gurii tale mă petrece.
Îţi ferec trupu-n mâna mea cea rece
Şi te supun sub mine, pe vecie.

Te-mpotriveşti, dar coapsa ta mă strigă
Din prăvălirea crengilor de dud,
Sub scobitura frunzei de ferigă.

În cuib de greieri tainic te aud.
Pe rugul toamnei ce-a-nceput să frigă
,
Îţi smulg trufia, ca pe-un zmeur crud.

6 august 2004

 

 

MĂ TEM DE VIAŢĂ, PUTRED GHEM DE SFOARĂ

 

Mă tem de viaţă, putred ghem de sfoară,

Mă tem de moartea ce îmi ia lumina,

Mă tem de omul ce-mi sporeşte vina,

Mă tem de braţul care mă doboară.

tem de frunza dezvelind rugina,

Mă tem de vântul răbufnind afară,

Mă tem de clipa mult prea des amară,

Mă tem de gestul asmuţind jivina.

Mă tem de chinul reîntors în sine,

Mă tem de mâna care mi s-a-ntins,

Mă tem de azi ce ferecat mă ţine,

Mă tem de teama care m-a cuprins.

Cum să mai am încredere în mine,

Când frica pentru toate m-a învins.

30 mai 2004

 

 

E R A M U N R Â U, L U C I R E S T R Ă V E Z I E

Eram un râu, lucire străvezie,

Plângând tăcut. Un ciot luat de valuri.

Eram o floare dănţuind la baluri

Cu-n fir de iabă-n margine de glie.

Eram un păstrăv îndreptat spre maluri,

Ca să-şi aleagă-n tainiţi o soţie

Şi-o pasăre scăpată din robie

Trasând pe cer aceleaşi ritualuri.

Eram o lume prinsă-n ecuaţii,

Urzind prin colţuri sumbrul ei complot

Şi ancorată-n ternele-i fixaţii.

O clipă doar, în sacrul meu chivot,

Plecam din trup, mă-mprăştiam în spaţii,

Eram în toate, devenisem tot.

13 iunie 2004

 

 

CITESC ÎN MINE CUM CITESC O CARTE

Citesc în mine cum citesc o carte.
Aprind lămpaşe-n bolgii-adânci de lene,
Simt patima ce mi-a pătruns în vene,
Jertfit altar de-mpotriviri deşarte.

Cu râvnă smulg orgolii de sub gene
Şi-ntrezăresc pe un ostrov, departe,
Un luminiş înveşmântat aparte,
În strai curat, cu vaporoase trene.

Veghindu-mi pas
ul fără contenire,
Mă lupt să-nchid sluţenia-n lăcaş,
Ferit de gheara spaimei din privire.

Strunind un arc de ne-nfricat ostaş,
M-arunc în lama clipei cu uimire,
Chip de copil, în suflet de ocnaş.

20 august 2004

 

 

SCOALĂ, FRUMOASO, LEAPĂDĂ-ŢI VEŞMÂNTUL


Scoală, frumoaso, leapădă veşmântul
Ce peste noaptete-a iubit cu sete,
Căci au venit şi ploi şi ierni în cete
Şi printre ierburi crude trece vântul.

Deschide ochii, lasă-l să se-mbete
Cu taina brumei asfinţind pământul.
E clipa mierlei ce-şi înalţă cântul
Şi-al vântului ce s-a oprit în plete.

Priveşte rodul viilor mustinde
Şi caută-mă-n vrejul şerpuit.
Pe pântec jarul zilei ţi se prinde

Şi îţi sărută fructul pârguit.
Sub frunte umbra toamnei se întinde.
Aleargă-n noi un cerb spr
e asfinţit.

5 august 2004

 

 

SE-NALŢĂ BRADUL. SINGUR STĂ ŞI-AŞTEAPTĂ

 

Se-nalţă bradul. Singur stă şi-aşteaptă,

Fără să ştie ce va fi să vină:

O rază frântă, implorând lumină,

Viforniţa muşcând din el nedreaptă ?

Doar stânca albă e cu el vecină.

Priviri de muguri către ea îndreaptă

Şi-o creangă-n cer a mai suit o treaptă,

Desferecând izvoare de răşină.

Departe-i drumul. Cerbul nu-l întrece

Şi poarta lumii a deschis visând,

Înveşmântat cu brumă-n noaptea rece

În preajma unui tron în slavă stând,

Al norilor ce nu mai vor să plece.

Iar primul trăsnet va veni curând.

8 decembrie 2004

 

 

S-AU DUS VRĂJMAŞII MEI, SUNT DOAR RUINE

la Psalmul 9

 

S-au dus vrăjmaşii mei, sunt doar ruine.

Răsufletul le-a devenit nefaptă.

Doar Domnul ce din slava lui aşteaptă

Balanţa Legii pe genunchi o ţine.

El mântuie pe cel suind o treaptă

Şi-i dă un rost atât cât se cuvine.

Ascunde-mă de vămile străine,

De poarta morţii secerând nedreaptă,

Ca să vestesc dreptatea ce-o să vină !

Cel ce-a stârnit surpările de vânt

Iertarea-n cer o va avea puţină.

Rosteşte, Doamne, ziditor cuvânt,

Sădeşte pomul vieţii în grădină,

Să ştie toţi că nu-s decât pământ.

23 august 2004

 

 

CU MÂINI APRINSE-N RUG DE RUGĂCIUNE


Cu mâini aprinse-n rug de rugăciune
Vă cer, prieteni, nu stârniţi iubirea.
Făceţi-i loc s-aştearnă adumbrirea
Pe cugetul ce-aşteaptă o minune.

Lăsaţi-o-n taina sângerând privirea
Până va vrea deplin să se-mpreune.
Nu o vedeţi păşind pe arse dune
Şi peste munţi, s-aştearnă primenirea ?

Un pui de ciută spai
ma îşi alină,
O patimă se năruie în lan.
E după zidul casei şi-i străină

Cerboaica mea ajunsă la liman.
Priveşte pe fereastră în lumină.
Un pas mai e, o clipă sau un an.

4 august 2004

 

 

TĂIAT ÎN DOUĂ FRUCTUL SLĂBICIUNII

Tăiat în două, fructul slăbiciunii
Cloceşte decădere şi sclavie;
O aripă nu crede în tărie,
Un mugure nu mângâie gorunii.

Se născocesc idile ca să fie,
Perversul rupe aura cununii,
Sfiala nu mai scurmă-n trup tăciunii,
Iubirea ta a devenit pustie.

Nici zâmbetul nu m
ai arată bine.
Îmbăloşat cu scârbă în iatac,
În rânjet a sfârşit, uitând de sine.

Mirii cei puri de mâine nu se plac.
Să sap adânc, până când dau de mine,
E tot ce-n viaţa asta pot să fac.

3 martie 2004

 

 

CÂND O SUFLARE ÎNCĂ-ŢI MAI RĂMÂNE

 

Când o suflare încă-ţi mai rămâne,

Vezi Îngerul cu faţa lui astrală,

Ţinând în mână sabia brutală

Şi fulgerul orbind coclite grâne.

Dar sărutarea lui mereu înşeală.

Făcută-i doar o clipă să amâne

Intrarea-n lumea cerului cu zâne

Şi liniştea din pustiită cală.

Când ai trecut de marginile serii,

El e copil cu trup firav, ceresc

Sau o femeie ce se dă plăcerii.

Eu o alung sau, poate, o iubesc,

Dar mă mai tem de Îngerul Durerii,

Căci n-am ştiut fiinţa să-mi zidesc.

29 aprilie 2004

 

 

OPREŞTE-TE, ÎMI SPUN. ARUNCĂ LESTUL !

“ dacă aţi avea credinţă cât un bob de

muştar, aţi muta munţii din loc. “

Iisus

Opreşte-te, îmi spun. Aruncă lestul !

Ce rost am eu în lumea asta largă,

Ce val din mine stânca o s-o spargă,

Cum aş putea să-mi urc în slavă gestul ?

Mai bine-ntâi să ţintuiesc pe targă

Invidia. Să-i pregătesc arestul

În care nu-şi mai poate scrie testul

Tremurător în carne, ca o vargă.

Să smulg trufia spornică-n risipă

Şi îndoiala să o prind din mers,

Chiar de se zbate răscolit şi ţipă.

Să mă citesc în spaţiul unui vers.

Destul ar fi să cred în mine-o clipă.

Aş deveni stăpân pe univers.

15 mai 2004

 

 

ÎNŢELEPCIUNE MEA DIN CĂRŢI PROFUNDE

 

Înţelepciunea mea din cărţi profunde,

Ambiţia de-a imita modele,

Citirea-n bobi, în zaţuri şi în stele,

În apă vie vor să mă cufunde.

Din căutarea cu porniri rebele,

Dar şi din tihna ce-n priviri se-ascunde,

Înzorzonatul crez, în păr cu funde,

Îmi prinde visuri, înşirând mărgele.

Dar la ce bun speranţele-mi avide

Şi melosul ce-l cânt la infinit

Pe harafa clipei care mă ucide,

Când nici o rază nu s-a mai ivit ?

Rămân în mine creaturi sordide

Sub un veşmânt ce l-am crezut sfinţit.

9 iulie 2004

 

 

EU, TRANDAFIR DIN PALIDA CÂMPIE


Eu, trandafir din palida câmpie,
Tu, crinul alb, de-ntunecim
i departe,
Eu, măr aprins pe-o margine de carte,
Tu, rodia ce mi-a predat solie,

Eu, arbore ce norul îl desparte,
Tu, umbra prea cucernicită sie,
Îmi dai să beau un strop de apă vie,
Ca să m-afund în voluptăţi deşarte.

Între lumina ce-a ajuns la
tine
Şi inima ce nu o pot struni,
Între izbânda zorilor divine

Şi nopţile cu torţe arămii,
Se-nalţă visul, fald de steaguri line,
Să ne-nvelească-n patimi pe vecii.

2 aug.2004

 

 

MAI SUNT PE-ALOCURI TURME ŞI FÂNEŢE


Mai sunt pe-alocuri turme
şi fâneţe.
Un glas de tulnic încă se distinge
Şi doina fir de patimă atinge,
Strivită-n larma searbădă din pieţe.

Mai semănăm, când foamea ne învinge
Şi spicele se coc visând tandreţe.
Printre păduri adorm poteci răzleţe
Şi-un zbor năvalnic bolta o împinge.

În înserare greierii mai cântă.
Câte un cal mai paşte ierburi moi,
O rândunică încă se avântă

Şi-un vis ascuns se naşte din noroi.
Dar roua clipei pe obraz se zvântă
Şi-o lacrimă s-a rătăcit în noi.

19 octombrie 2004

 

 

AM REFLECTAT LA GÂNDUL CARE ŢIPĂ

 

Am reflectat la gândul care ţipă

În trup pierdut prin negura adâncă.

Am fost cândva nepăsătoare stâncă ?

De ce-am tăcut când tot era risipă ?

Când am fost cald şi când de ghiaţă încă ?

Şi-am azvârlit alicea spre aripă ?

nd am spus "nu", când „da” rostit în pripă ?

De ce-am râvnit licori cu gust de frâncă ?

Cum am trecut o clipă în uitare

Şi-am deşirat un fir în loc să-l cos ?

Ce m-a-ntristat , ce-a odrăslit visare ?

Cât de urât e-un gest, cât de frumos ?

Pătrunde-n vene palidă lentoare

Şi vanitatea hâdul chip şi-a scos.

7 iunie 2004

 

 

UN GLAS MĂ STRIGĂ. SOMNUL E O GOANĂ

 

Un glas mă strigă. Somnul e o goană.

Frământul gurii tale mă apasă :

„ Opreşte clipa între noi rămasă,

Deschide uşa, să te am icoană.

În tâmple spaima m-a cuprins în plasă.

Pe-negurarea frunţii o broboană

Tânjeşte stins s-aşeze-n noi coroană.

Ascunde-mă de noaptea ce se lasă ! „

Îmi trag pe roată urma. Gene grele

Strivesc hotarul zborului promis.

M-a-nlăcrimat uitarea pân` la piele.

Cum să gonesc năluca unui vis ?

Întinzi vicleană mâna prin zăbrele.

Nevolnic, sterp şi lacom ţi-am deschis.

20 august 2004

 

 

CE MĂ APASĂ MAI ADÂNC ÎN MINE


Ce mă apasă mai adânc, în mine,
Îmi încovoaie clipa ce asudă
Şi mă îneacă-n cuib de iarbă udă
Să nu mai simt mireasma de sulfine ?

Ce mă striveşte ca pe-o coaptă dudă,
Sub talpa zilei cu mişcări străine,
Ce chip îmi smulge graiul şi îmi ţine
Silabele în cumpănire nudă ?

Nu îi răspund ispitei ca o ghiară,
Rămas cu fruntea-n glod, uitat de zbor
,
Dar îi primesc strânsorile de fiară

Şi glasul slab, şoptind ispititor,
Ca să mă-ncarc cu dulcea lui povară,
A gândului de-a pururi răbdător.

10 octombrie 2004

 

 

SĂ ŢI SE-APRINDĂ-N FRUNTE, ALBĂ, STEAUA

 

Să ţi se-aprindă-n frunte, albă, steaua,

Mărgeanul pe-a ta gură să trăiască,

Un fulg aprins sub pleoapă să se nască,

Să-ţi coasă taina răbdător mantaua

Iarba tăcută roua s-o vestească,

Şi să-ţi trimită zborul alb bezeaua,

Un nor ucis să-şi verse-n sânge neaua

Şi biciul poftei blând să te lovească.

Un înger trist să-ţi fie ca un frate,

Să te cuprindă crinul în beţii,

Vărsând licori de patimi vindecate,

Ca să te-afunzi curată în vecii,

Doar când răscoala clipei dulci va bate

Timpul etern al orelor târzii.

13 februarie 2005

 

 

ÎN FIERĂRIA DE CICLOPI DIN ŞATRĂ

 

În fierăria de ciclopi din şatră

Mă primenesc să pot supune focul.

Izbind în scoica dură-ncepe jocul,

Să rumenească pâinea de pe vatră.

Încolăcitul şarpe ştie trocul :

Veghez tăcerea gurilor de piatră.

Avida haită din străfunduri latră

Că vrea în schimb în bobi să-i dau norocul.

Râvnesc arsura învelind lumina

Şi patima ce a stârnit măcel,

Cu aripi noi, înflăcărând retina.

Hrănesc sămânţa-n trup, statornic ţel,

Căci prin iubire-am părăsit grădina,

Tot prin iubire-o voi găsi la fel.

21 iulie 2004

 

 

PREA STRÂMT E LOCU-N CAMERA TRĂIRII


Prea strâmt e locu-n camera trăirii.
Abia-mi pot duce mâna către gură.
Ochi reci din ziduri liniştea mi-o fură
Şi braţul scârbei gâtuie zefirii.

Doar până la perdele se îndură
S-ajungă gestul hărăzit iubirii.
Un verb scâncit, al pizmei şi-al orbirii
Îmi sfâşie nădejdile cu ură.

Prăfoase molii rod brocart de vise
Şi carii au pătruns în gândul mut,
Să-nceţoşeze ploapele deschise.

Cu greu ridic opaiţul de lut,
Sparg geamul cuştii, cu mişcări decise
Şi sorb răcoarea mărilor, tăcut.

24 octombrie 2004

 

 

O PASĂRE DIN MINE SE RIDICĂ

 

O pasăre din mine se ridică
Zbătându-se la uşa coliviei
În care am supus-o agoniei
De-a mă veghea, să nu-mi mai fie frică.

Doar pentru mine, dând frâu larg magiei,
Am vrut să-mi cânte cu făptura-i mică.
Îngenunchiat pe firul de arnică
Să aţipesc la pragul veşniciei.

Desfigurată îmi rânjeşte soarta.
Ce frig mai e în suflet şi ce ger
Când înţeleg cât am greşit cu arta

De-a ţintui
aripi ce-n lanţuri pier.
Hrăniţi albastre păsări, spargeţi poarta,
Din gând pierit urcaţi-le pe cer !

21 martie 2004

 

 

INTRI ÎN CASĂ. DE FELINĂ-I PASUL

 

Intri în casă. De felină-i pasul,

Ca şi cum ziua s-a oprit în tindă.

Te urmăreşti fugar într-o oglindă.

Se-opreşte limba ce-mi măsoară ceasul.

Atingi în treacăt spaima prinsă-n grindă,

Îţi potriveşti cu teama urmei glasul

Şi laşi tăcerea să-mi predea impasul

Vocalelor tânjind un vis să-mi prindă.

Apoi mirarea. Mă priveşti în faţă

Şi spui şoptit, dar totuşi te auzi :

„ Nu te iubesc „!… Făpturi rânjind în ceaţă

Mă sorb pustiu, cu ochii lor cei cruzi.

Curg lacrimi mari pe-obrajii fără viaţă.

De secole şi astăzi mai sunt uzi.

22 ianuarie 2005

 

 

A SÂNGERAT O TOAMNĂ CARE PLEACĂ

A sângerat o
toamnă care pleacă
Din lumea asta veşnic în derută
Şi-am coborât uimit aceeaşi rută
Pe care vremea-n taină se înneacă.

Mă văd bătrân, aproape de o sută,
Apoi bărbat tăiş scoţând din teacă
Şi tânăr brad căznindu-se să treacă
Prin ploi şi vânt urlâ
nd de pe redută.

Adolescent, am revăzut prin ceaţă
Iubiri tăcute, spaime ce mă rup.
Am coborât avid în dimineaţă

Şi iată-mă copil cu dinţi de lup.
Acum când viaţa mi-a trecut prin faţă,
Mai pot spera să dobândesc un trup.

30 aprilie 2004

 

 

ÎMI UIT CUVÂNTUL. TE ATING CU GURA

 

Îmi uit cuvântul. Te ating cu gura

De la picioare aplecat spre pleoape.

Străbat câmpii şi nu las să îmi scape

Cuibare moi ce-mi înteţesc arsura.

Dau de scânteia pulpelor aproape

Şi-mi prăvălesc dorinţele de-a dura

Spre crângul vieţii năucind făptura

Dintr-un afund de patimi să se-adape.

La sâni trufaşi mi se opreşte lutul,

La sfârcul poftei ce s-a-nfipt în lan

Şi urc năvalnic pârjolind ţinutul

Uitărilor ce s-au pierdut în van.

Când buzele nu-şi mai desprind sărutul,

Se-avântă şoapta spre un alt liman.

21 ianuarie 2005

 

 

ÎN UMBRA ZILEI ARIPA SE-MPLÂNTĂ

 

În umbra zilei aripa se-mplântă

Şi-acoperă uimirile cu pana.

Un strigăt stins îmi sfredeleşte rana

Iubirilor ce nu mă mai frământă.

Lumina stinsă-şi leapădă sutana

Pe cumpăna ce-n lacrimă se-avântă.

Talaz fugar pe mal se ia la trântă

Cu liniştea ce-mi pustieşte dana.

În iarbă-ngenunchez şi-mi cer iertare

Cărărilor ce le-am urcat pieptiş.

Un fir de iarbă-nfige în uitare

O sabie cu-nsângerat tăiş

Şi pasărea rămasă-n aşteptare

Îmi tăinuieşte-adâncul din frunziş.

9 februarie 2005

 

 

ŞTIU UNDE SUNT, ÎN CE UNGHER MI-E GÂNDUL


Ştiu unde sunt, în ce ungher mi-e gândul ?
Am înţeles că rostul lui mă-nvinge ?
Că semăn cu mânia ce m-atinge
Şi cu orgoliul trpul meu arzându-l ?

Am sufocat desfrâul ce respinge
Şi împăcarea nopţi şi nopţi la rândul ?
M-am depărtat de drum, apoi urmându-l
Şi de-nvrăjbirea care mă încinge ?

Ce am făcut ca visul să nu treacă
Şi mulţumit de mine să nu fiu ?

Să nu-mi mai scot invidia din teacă ?

Şi mă întreb, cât încă mai sunt viu :
Eu am învins febrila zi ce pleacă
Sau ziua m-a învins fără să ştiu ?

7 martie 2004

 

 

DE-AI FI UIMIREA-N IARBĂ RĂVĂŞITĂ

 

De-ai fi uimirea-n iarbă răvăşită,

Te-aş strânge-n pumn, ca roua din câmpie

Şi ţi-aş întinde pâinea aurie

Şi sarea caznei între noi sfinţită.

De-ai fi suavul puf de păpădie,

Covor ţesut din liniştea smerită,

Când ziua cade-n brume năruită,

Te-aş aşeza pe-un duh de poezie.

Dar nu-mi rămâi grădină fără roade,

Nici sterp ţinut pe care nu-l ating.

Te ţin în plasa vastelor năvoade

Şi patimi dulci tăcut pe mâini te ling

În prăvălirea clipelor iscoade,

Să-ţi pot sorbi fiinţa, să te-nving.

30 septembrie 2004