BluePink XHost |
Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink |
CUPRINS
SCRIU UN SONET. DEPLINĂ AMĂGIRE
Scriu un sonet. Deplină amăgire
Că prin canon mai liber mă voi face.
Dar sunt ce vreau, ce ştiu şi ce îmi place,
Modest cârpaci de vorbe şi iubire.
Un gând buimac într-un ungher îmi zace
Şi nu-i găsesc firava limpezire.
Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire
Şi mă aruncă-n lumile opace.
Trec voci cerşind cărarea neumblată,
Dar altele, urlând, ademenesc
Cu zarea lor etern împurpurată.
Când verbe-n cuget tainic mă sfinţesc,
Nu-mi amintesc de mine niciodată.
E semn profund că-ncep să mă trezesc
5 aprilie 2004
TĂCEREA CLIPEI A-MPIETRIT CÂMPIA
lângă mare
Tăcerea clipei a-mpietrit câmpia.
S-a scurs prin vene năucite vinul,
Iar flinta verii a scuipat veninul
De fierbinţeală, amuţind vecia.
Aruncă ziua către stânci seninul,
Oprind din zborul tandru păpădia.
Clipeşte stins din minaret geamia,
Îşi plâng delfinii înspre larguri chinul.
Cuprinsul palmei peste pietre frige
Şi soarele e doar un veşted disc.
A prins sirena mărilor să strige
Cioplind din albul val un obelisc.
Sămânţa serii în nisip se-nfige
Şi mierla-şi varsă patima din plisc.
2 februarie 2005
Ieri a căzut un Înger pe alee.
Stea în balans, o dâră tremurată,
Veşmânt solar, privire ne-ntinată,
Ţinând în mâini a cerurilor cheie.
Din sanctuarul profanat plecată
Aripa lui e-n praf, fără idee
Nespus de tristă, stinsă odisee
Curmată crud în frunza-ncătuşată.
Îl înveleşte toamna cu duiumul
De arătări din glodul diafan.
Să fi murit? Pe hornuri iese fumul.
A adormit şi fluierul lui Pan.
Sub mâl o rază îşi croieşte drumul,
Dar n-a ajuns să iasă la liman.
5 mai 2004
UL CE UCIDE
Îneacă-mă-n sărutul ce ucide,
Acoperindu-mi ochii cu fiinţa.
Deschide porţi să bântuie dorinţa
Pe-nvolburate pajişti cu silfide.
În pat să-ţi lepezi caldă cuviinţa
Şi sânii dornici de-ncleştări avide
Să îi frământ cu palma ce decide
Cât de f
ierbinte-i carnea şi putinţa.Desfă cuibarul tainic să pătrundă
Un aprig lup ţinut prea des închis,
Până va da-n adâncuri de o undă
Ce ne azvârle clipa în abis.
O istovire dulce ne inundă
Şi aţipim la umbra unui vis.
18 ianuarie 2005
TU CEL CE CAUŢI TAINA ÎNTR-O FILĂ
Tu cel ce cauţi taina într-o filă
Cutreierând neistovit izvoade
Şi năzuieşti spre-ascunsele monade
Spune-mi cinstit : ascunzi sub pleoape milă?
Tu cel ce-ntinzi necercetate nade
Pe luciul apei, curgere fragilă,
Şi-ţi treci fiinţa rece şi debilă
Prin ochiul gol din veşnice năvoade
Tu ce-mblânzeşti sălbatice feline
Cu-n singur fir de iarbă din ogor
Şi vrei să strângi nădejdile ciorchine
În duhul frunţii, vag şi temător,
Răspunde-mi, frate, sincer fii cu tine
Eşti zeu de-acum sau eş
ti tot muritor ?28 august 2004
24 februarie 2003
Sub clopotul zidirilor rămase
Se pierde urma mânjilor din stele.
Mă arde roua zilei prin obiele
Şi lenea vorbei mi-a pătruns în oase.
S-au spart băşici de patimă sub piele
Şi mi-am zdrelit picioru-n stânci tăioase,
Tot încercând să ocolesc angoase
Ce mi-au legat simţirea în atele.
Surpat de tot sub schele dărâmate,
Un cal îşi plânge áripile vii
Ce nu mai zboară grav peste cetate
Au sângerat amiezile pustii.
Răscoala clipei timpul ritmic bate
Până în miezul orelor târzii
19 februarie 2005
Când ultima silabă mă răpune,
Voi fi curând pe alte coridoare,
În trup răpit de lege şi visare,
Să-l răstignesc pe tânguiri de strune.
N-am nici un drept de gând sau de mustrare,
Doar să închin pornirile-mi nebune
Pe-altarul clipei ce etern apune,
Sorbind din lut o râncedă licoare.
Ce-ar mai putea făptura mea să facă,
Suită-n şea, cu pasul nestrunit,
Muşcând zăbala timpului, buimacă ?
Nu pot pleca senin şi fericit.
Mă-ntorc în carnea de rodiri săracă
Şi-mi voi plăti păcatul înzecit.
20 aprilie 2004
CE DRUM AM STRĂBĂTUT SĂ-MI ŢIN CREDINŢA
Ce drum am străbătut să-mi ţin credinţa
Şi ce sentinţe am crezut că-s lege ?
Au fost cu toate întrupări dulcege
Spre nicăieri, împotmolind fiinţa.
Nu s-a născut nimic ca să se-nchege
Şi-am înfăşat în trândăvii dorinţa.
Rostogolită-n mâzgă e putinţa
De-a mă trezi, ca rostul să-mi dezlege.
Izbânzi au fost în viaţa mea puţine
Şi timp hulpav s-a stins fără de rost.
Am frânt balanţa dintre rău şi bine
Şi n-am ieşit din gândul meu anost.
Dar nu mă apăr şi nu uit de mine.
Umil privesc nimicul ce am fost.
19 mai 2004
SPUNE-MI, IUBITO, UNDE-ŢI E POPASUL ?
Spune-mi, iubito, unde-ti e popasul ?
În cuib zănatec, în amurg de ceară ?
Unde-ţi aşezi piciorul să nu piară
Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul ?
Cum ai învins râvnirile de fiară
Ce-au despicat pădurile cu pasul,
Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masul
La umbra coapsei tale de fecioară ?
Lasă-ţi coroana-n iarba sângerie,
Bea din potirul brumelor nectar
Şi din căuş de patimi apă vie,
Arde-ţi veşmântul pe năvalnic jar,
Să te zidesc curată-n temelie,
Aceeaşi Ană, pe un nou altar.
30 iulie 2004
AM PUS CÂNDVA ZĂBRELE LA FERESTRE
Am pus cândva zăbrele la ferestre,
Păzind lumina ce-o primeam sfărmată
Pe corzi de harfă. Ziua-ndurerată
Reîntrupa întinderile-agreste.
Pânda sublimă n-a ajuns vreodată
Să-ndepărteze răvăşiri funeste,
Chiar de-am păstrat în gându-mi o poveste
Cu aripa candorii de-altădată.
A mai rămas în mine doar povaţa
De-a îmblânzi un nestatornic gând,
Smulgând de la ferestre dimineaţa
Pe gratiile-mi triste fumegând.
În sunet de cascadă să-mi duc viaţa
De dincolo de timpul cel flâmând.
7 mai 2004
S-A-NFIPT O SPAIMĂ GREA ÎN TRUP ŞI-N MINTE
S-a-nfipt o spaimă grea în trup şi-n minte.
Pe tronul zilei clipa vrea s-abdice.
Agonizând sub ropot de alice,
Scuipate-n jur din ruginite flinte.
Cine-ar putea în ju
r să se implice,Să-mi ocrotească trecerea fierbinte
Spre ceas surpat în zid de oseminte
Gemând etern sub şfichiuiri de bice.
Nu mai am timp de contemplări trândave.
Cuprind genunchii orelor supus,
Cerşesc iertare ornicelor grave
Şi îmbrăcat în straiul
meu de mus,Mă-ntorc târziu pe şubrezite nave,
Să prind un fulger care n-a apus.
15 februarie 2004
CĂLCAM PE IARBA DE SĂRUT NEBUNĂ
Călcam pe iarba de sărut nebună.
Sclipea zăpada-n suflete, uşoară.
Ploua tihnit şi grav în câte-o vară,
Cânta u
n greier tainic pe o strună.Mă scuturam de frunza ce-o să moară.
Se pregătea lumina să apună.
Un soare crud ardea pe câte-o dună
Şi-n trup uitarea începea să doară.
Din struguri mustul se scurgea pe dale
Şi floarea-n glastră născocea poveşti.
Scâncea o ci
ută în păduri de jale,Tânjea mirarea stinsă în fereşti,
Dansau pe jarul clipelor vestale,
Dar tu, iubito-n toate nu mai eşti.
27 ianuarie 2005
27 ian. 2005
IUBIREA MEA DE LINIŞTE DEPLINĂ
Iubirea mea de linişte deplină
Apare-n trup din legi mereu înalte.
E o iubire neoprită-n halte,
Îmbietor de tandră şi senină.
Nu caută-ntrupări din strâmbe dalte
De presărat pe suflet în surdină,
Nu se revoltă fără nici o vină
Pe cei ce vor în scări de foc să salte,
Nu osteneşte-n sine, nu abundă
În rod gustat mereu ca antidot.
Întinde-n gând cărări ca să le-ascundă
De tot ce vreau să-mi amintesc şi pot.
Iubirea mea de linişte profundă
Mai crede totul şi îndură tot.
17 aprilie 2004
RBA CE MOCNEŞTE
Zvâcniri gestante, scârba ce mocneşte,
Modesta umbră fadă a trăirii,
Tăişul viu al vorbei şi-al privirii
Pe gardul clipei vagi mă răstigneşte.
Să fug, să strig, din mult prea plinul firii,
Să-nduplec ura ce m-a prins în cleşte ?
N-ar fi mai bine s-o înfrunt, orbeşte,
Să mă arunc în lama primenirii ?
Să trec prin toate, cu priviri avide,
Cum aş tăia în carne de poem.
Un pas mai mult şi zborul se decide.
Sfârşeşte frica de un surd blestem
Şi-o poartă către mine se deschide.
14 martie 2004
Vino iubito-n Elohim cu mine,
Unde veghează munţi de foc şi slavă,
Tulbură şoimul cu privirea-i gravă,
Despoaie umbra serilor blajine.
Împreunări cu revărsări de lavă
Ne-or birui suflarea şi ne-or ţine
În miticul altar din lumi divine
Purtat solemn pe frunze de agavă.
Ai să-ntâlneşti palate părăsite
Cu stins ecou în turnuri ce împung.
Să baţi în poarta zorilor tivite
Cu fir de-argint. Pe trepte te aj
19 august 2004
PARTICULĂ-N OCEANUL DE CUVINTE
9 iunie 2004
Mă biciuiesc secundele cu ură,
Se-nfig în carnea mea, să nu o-mpartă.
Le simt suflarea rece şi deşartă
În trupul meu, pe cuget, pe figură.
Secunde iuţi spre un deşert mă poartă.
Încerc să scap de-a spaimelor arsură,
Să-nlătur palma ce îmi stă pe gură,
Iar clipa grea să cadă-n cuget, moartă.
Izbit de haita orelor, setoasă,
În gândul meu firav aripi anin
Şi lupt să prind a timpului grimasă.
Dar e doar rest dintr-un grotesc festin.
Cu pofta mea, mereu nesăţioasă,
Mă lupt să-nving într-un amurg deplin.
31 martie 2004
ÎN TRUP BICISNIC FRICA SE ASCUNDE
la Psalmul 3
În trup bicisnic frica se ascunde
Şi mulţi potrivnici nu mă dau scăpării,
Dar mă aşez la cârma împăcării,
Corabie brăzdând înfrânte unde.
Mă rog supus să nu mă dai uitării.
Tu mi-ai răspuns şi liniştea pătrunde
În vămi de gând prin vene să inunde
Trândava carne smulsă desfătării.
Nu mă înfrâng poftiri neputincioase,
Pe cel viclean deplin l-am alungat.
Dă-mi, Doamne, tihna, să-mi pătrundă-n oase
Căci Tu-l înfrângi când el m-a despuiat,
Tu îi zdrobeşti rânjirile hidoase
Şi mă înalţi din veşnicu-mi păcat.
13 august 2004
PE SUB OCEAN NISIPUL SE-MPREUNĂ
Pe sub ocean nisipul se-mpreună
Cu focul din adâncuri de planetă,
Dar eu mă văd, în matca mea concretă,
Sigur şi calm, departe de furtună.
Cutremure prefac pământ în cretă,
Dar eu înalţ palate până-n lună
Şi vreau să dau o frunză drept arvună
Pentru un zbor gigantic de cometă.
Mă las condus de visuri şi plăcere
Şi mai rămân la umbra unui vers.
Un simplu junghi mă-nvăluie-n tăcere,
O piatră mă împiedică
10 iunie 2004
LÂNGĂ PARFUMUL TAINIC DE NARCISE
Lângă parfumul tainic de narcise
De-aş aşeza rochiţa rândunicii,
În ea se vor lega sublim delicii,
Miros de câmp, semănător de vise.
Lângă planeta noastră, cuib de vicii,
De ar veni o alta din abise,
Ca să-şi aline clipele ucise,
Ar destrăma sălaşul fad al fricii.
Poftit am fost de gestul fără vină,
De-un licăr ce mă strigă la apel,
Dar n-am ştiut să-l chem cu noi la cină
Şi să îi sorb nălucile cu zel.
De gândul veşnicit întru lumină
Am fost atins, dar am rămas la fel.
5 iunie 2004
UN SUNET DOAR, DAR CE ÎNALT SE-NCHEAGĂ
Un sunet doar, dar ce înalt se-ncheagă !
Am dat cenuşa verii la o parte.
Sub cer vremelnic lumea se împarte
În oşti de frunze, roua s-o culeagă.
Citesc mişcarea ierbii ca o carte
Şi fiecare zbatere mi-e dragă.
Un fir e-un suflet. Pajiştea întreagă
Se răzvrăteşte-n noi până departe.
Mulţimi de flori în poarta mea bătură
Şi le-am deschis, chemarea să le-ascut,
Căci glasul lor e-o dulce lovitură
În gong de-argint la care-n veci exult.
Doar pentru-o clipă toate-mi apărură,
Dar cât durează clipa ? Mult mai mult.
22 mai 2004
ÎŢI SUNT OBRAJII LIMPEZIŢI DE ROUĂ
1 aug. 2004
STĂPÂN MĂ CRED PE TAINELE NATURII
Stăpân mă cred pe tainele naturii
Când rup o creangă ce-a împuns piciorul,
Când fructul fad ce-a înroşit covorul,
Îl storc trufaş în hăul larg al gurii.
Dar n-aş putea s-alung vremelnic norul,
Înlănţuind răsufletul pădurii,
Să şterg în pumn tocmirile nervurii
Din frunza-n ramuri tăinuindu-şi zborul,
Să poruncesc vulcanului să tacă,
Să fiu din hoţ un bun samaritean,
Sălbatic vânt în blând zefir să treacă,
Cutremurul să-l fac domol alean
N-aş reuşi. Vigoarea zilei pleacă.
Un rege nu-s. Sunt doar mărunt curtean.
24 iulie 2004
FANTOMA HULEI CE-A-NGHIŢIT TĂCEREA
Fantoma hulei ce-a-nghiţit tăcerea,
O creastă-n spume biciuind cu sete,
Mirarea tâmplei gata să se-mbete
De gustul scârbei ce-ncovoaie vrerea
M-au ţintuit cu ură la perete,
Adeverindu-şi întreit puterea.
Nu le opresc, ca să-mi adun averea
De rosturi tandre colindând în cete.
Abia mai poate geamătul să scoată
Un sunet stins spre mal încătuşat.
Când s-a pornit talazul să străbată
Alt ţărm târziu de vlagă despuiat,
Doar peştele privirii trist înoată
În marea lui cu val pietrificat.
10 martie 2005
Ne dăruim vlăstarului iubirii.
Eu îl silesc să intre în canoane,
Tu îl fereşti de spaime şi consoane
Şi îl îmbraci în haina amăgirii.
Severitatea mea în largi amvoane,
Dospind precepte peste legea firii,
Blândeţea ta, dând liber frâu pornirii
De-a contura din dor şi joc icoane.
Văd doar săgeţi cu vârful înspre ţintă
Scântei lucind în gânduri ce-or purta
Acea Balanţă refutând să mintă
Între un nu şi mai apoi un da.
Un echilibru clipa ne-o alintă :
Înţelepciunea mea, Iubirea ta.
10 martie 2004
M-AŢI HĂITUIT CU VORBA VOASTRĂ DURĂ
M-aţi hăituit cu vorba voastră dură,
Rânjind satrapic şi scuipând minciuna,
M-aţi prăvălit, umplând cu mâl laguna,
Mi-aţi sfâşiat veşmintele cu ură,
M-a înclinat uitareaa ca nebuna,
Mi-aţi frânt nădejdea cu o lovitură.
A mai rămas pe trup o crestătură
Ce a cerut tăcerilor arvuna ,
Mi-aţi sugrumat încrederea în muguri
Şi n-am avut puterea să vă strig
Că după noaptea prinsă-n strâmte juguri
O altă zi se va-nălţa pe dig.
M-am risipit, arzând deplin pe ruguri.
Am obosit, mi-e teamă şi mi-e frig.
16 mai 2004
MĂ VEZI ÎN TOATE
Oricât de maiestuos mă vezi în toate,
În templul meu de blândă penitenţă,
În cercul frânt de-obscura mea prezenţă
Sunt doar un rol, iar vorbele-s uitate.
Cât de cucernic ţi-ar părea-n esenţă
Un gest ce-ascunde gloata de păcate,
Cât de
umil aş pregăti bucatePentru-a-mpărţi la orbi cu inocenţă,
N-aş fi decât nimicul care doare,
Un lut cleios prelins în trupul ud.
M-aş mai putea preface în candoare
Doar de-aş porni război până asud,
Izbind în masca poftei cu ardoare,
Să-mi frâng fiinţa, răzvrătit şi crud.
10 iulie 2004
UNGHER DE BINE ÎN ODĂI DE MIERE
Ungher de bine în odăi de miere,
Despicături de rău urlând că doare,
Plăcerea palmei atingând o floare
Şi chinul vorbei jinduind plăcere,
Blândeţea serii prevestind că moare
Şi-asprimea cărnii provocând durere,
Lumina clipei ce-n lăuntru piere
Şi bezna spaimei ucigând o boare,
Splendoarea tainei ce-a înfrânt ocara,
Sluţenia din gestul hărăzit
Înveşnicesc tăcerile spre seara
Vestind ofranda celui ce-a zidit
Din lutul coapsei dogorând ca para
Făptura ta de înger răstignit.
11 noiembrie 2004
ADUN UN FIR DE PLEAVĂ DIN RĂZOARE
Adun un fir de pleavă din răzoare
Şi îl usuc pe-o sfoară de lumină.
Smulg pana mierlei pe un ram vecină
Şi-un strop de rouă jinduind spre soare.
Culeg tăcerea dintr-o zi senină,
Efigia de sub stângace boare,
Un fulg firav din aprigă ninsoare
Ce pe închisa pleoapă se anină.
Cu-mbucătura clipei ce coboară
Lipesc acestea toate, rând pe rând.
Le ordonez conturul într-o doară
Şi rotunjesc fărâma mea de gând.
Înalţ în mine cuibul care zboară,
Dar pasărea nu va veni nicicând.
31 ianuarie 2005
CÂTE ÎMI IA IUBIREA, NU ÎMI LASĂ
Câte îmi ia iubirea, nu îmi lasă,
Din câte zări s-a prăbuşit aripa,
Cum curge-n trup nestăvilit risipa
Şi-o grea sleire pleoapele-mi apasă.
Mi-a semănat neliniştea şi pripa
Şi doar tristeţea-n cuget se îndeasă,
Iar boaba tainei nu mai e aleasă
Să-mi umple aprig cu dorinţe pipa.
Din spicul poftei mai rămâne pleavă
Şi doar uscate flori din pirostrii.
Acum î
n cana vieţii e otravăTurnată strop cu strop în temelii.
Aş smulge clipa din învinsa-mi lavă,
Să nu-mi înece văile pustii.
22 februarie 2005
MU, CEL DIN ÎNĂLŢIME, NE SALVEAZĂ
" Mu, cel din înălţime, ne salvează !
Priveşte ! Steaua Bal s-a frânt pe mare
Şi templele vuiesc în destrămare,
Căci nimeni nu-i la porţi să stea de pază ! “
“ Voi veţi pieri. Şi muntele dispare.
Sclavi şi stăpâni cu haina lor de vază
Neant ajung, iar timpul recrează
O altă seminţie din uitare.
Şi ea târziu, de-şi va uita avântul,
Cu toţi născuţi în falnice cetăţi,
Îşi va găsi pieirea şi mormântul. “
Potop de vorbe, crude judecăţi ...
Flăcări şi fum înăbuşă cuvântul.
Pământul a pierit, rupt în bucăţi.
27 mai 2004
Ascu
nde-mă în tainele amiezii19 iulie 2004
MEREU MI-AŢI SPUS : NE E POVARĂ VIAŢA
Mereu mi-aţi spus : ne e povară viaţa
Şi jugul clipei a înfrânt suişul,
Dar pentru ce-aţi tăiat târziu frunzişul
Şi-aţi semănat iluzii dimineaţa ?
De ce-aţi râvnit tandreţea nu tăişul,
Când toţi cărăm poveri intrând în piaţa
Duhnind a hoit, căci ne-am ucis paiaţa
Ce-a colorat cu râsul ei afişul ?
Nu cer răspuns, căci n-am nesăbuinţa
De-a mă visa când rege când nebun.
Pe roata zilei nu-mi asum căinţa
De-a mă afla la încercări imun.
Nu în risipă vreau să-mi torn fiinţa,
Ci cu iubirea-n veci să mă cunun.
6 decembrie 2004
MAI ÎNAINTE DE-A PUTEA SĂ ARDĂ
Mai înainte de-a putea să ardă,
Când roua clipei curge-n mine mută,
Râvnind secunda în amiezi pierdută
În suliţe de foc, temută hoardă,
Mocnitul
jar din visuri ne sărută,Pătruns în trupul spaimei ca o bardă.
Mlădia lui zvâcnire de ghepardă
Înfige-n carne ghiare, să le-ascută.
Mirările decise să se-avânte,
Uitările cu paşi timizi şi goi
Şi flautul ce nu mai vrea să cânte
Să le zidim tăcuţi între-am
ândoi,Ca rosturi pământeşti să cadă frânte
La porţile castelului din noi.
26 iunie 2004
ÎN FIECARE ZI DIN TIMP COBOARĂ
10 martie 2004
STRATURI DE PRAF DIN COSMICE ŢINUTURI
Straturi de praf din cosmice ţinuturi
S-au pus pe luciul mobilei de-acasă.
Inspir căznit şi spaima mă apasă,
Dar nu apuc să-mi pun la geamuri scuturi.
Cu greu găsesc ceva de pus pe masă.
Mai am doar cana smulsă dintre ciuturi
Şi-un colţ de pâine de la începuturi,
Să-mi ostoiască patima rămasă.
Scutur un gând cu taina lui deplină,
Dar colbul îl acoperă-nrăit.
Adorm târziu ascuns sub grea rugină
Şi mă trezesc mereu nefericit.
Ca să-mi deschid fereastra spre lumină,
Atâtea vămi mai am de biruit.
26 iunie 2004
LA MARGARETA FAUST SE GÂNDEŞTE
La Margareta Faust se gândeşte,
La părul ei pe trup suind pojarul
Şi învârtind în palma strânsă zarul,
Cu ochi perfid o clipă îi cerşeşte.
Iar pe Antoniu, pregătindu-şi darul,
Îl cheamă Cleopatra şi-l doreşte.
La inima lui Cezar ce sfârşeşte
Visează Brutus, răscolind amarul.
Ce hău profund, ce patime ucise,
Ce năluciri de trist corăbier,
Ce frunct pierdut în spaime interzise !
Pământ molâu ! Nimic de foc şi fier !
Doar o-mpletire veşnică de vise
Rămâne lumea mea, până când pier.
29 martie 2004
MĂ RĂSUCESC ÎN PATUL CU DORINŢE
Mă răsucesc în patul cu dorinţe,
Strivit de lenea care-n trup se-mplântă.
Lehămeţit, un gest se ia la trântă
Cu-nşerpuiri de vorbe şi sentinţe.
Rămâne trează clipa ce cuvântă,
Poftind să-şi piardă urma prin seminţe.
Un ceas cărunt, uitat de neputinţe,
La marginea tăriei se frământă.
Rescriu tăcut pustiul ce m-apasă
Şi mă retrag într-un ungher ascuns
Să rânduiesc mâhniri de pus pe masă.
Odăile sunt hău de nepătruns.
Trăiesc doar la parter în a mea casă.
La catul cel de sus nu am ajuns.
1 aprilie 2004
RĂSPUNDE-MI, DOAMNE, TIHNA MEA NE-NVINSĂ
la Psalmul 4
Răspunde-mi, Doamne, tihna mea ne-nvinsă !
Scoate-mă-n larg, cu ţărmul bland departe.
Nu-mi da obida vorbei ce împarte
Poveri târzii de patimă încinsă.
Primeşte-mi jertfa cărnii-n zori deşarte,
Smerenia de gândul-rug atinsă,
Aprinde raza în privire stinsă
Şi-nvinge umbra spaimelor de moarte.
Acest izvor cu undă străvezie
Hrăneşte clipa scursă pe obraz,
Ca cel răpus de vrajbă să nu-mbie
Perfida noapte-nfiptă-n cuget treaz.
Mă scol şi-ndrept privirea spre tărie
Cu Tine-n suflet, veşnicu-mi răgaz.
16 aug. 2004
CUTREIERAM CÂMPIA BOLŢII-NTINSE
Cutreieram câmpia bolţii-ntinse.
Tăcute zvonuri, muzică astrală.
L-am întâlnit, cu haina lui de gală,
Pe cel dedat trufiei neînvinse.
I-am pus un braţ pe umăr. Strâmbă fală.
Cernite vorbe, din gâtlej desprinse,
Se-mprăştiau, de bâiguiri atinse ,
Pe glodul sterp, de formă minerală.
I-am spus că-i mort şi nici n-a vrut s-audă,
Crezând că vreau un gând mârşa
v s-astup.Un pas îi cer să facă. El asudă
Şi nu mai cade. Praguri moi se rup.
Plutea uimit, sub geana zării udă,
O mână de vertebre fără trup.
21 iulie 2004
SCÂRBIT MĂ SIMT DE PASUL MEU PE TREPTE
Scârbit mă simt de pasul meu pe trepte
Î
n tremur lung şi-mpleticire nudă,Trăgând steril picioru-n iarbă crudă
Din lut cleios spre cer să se îndrepte.
Cu hohot râd de trupu-mi ce asudă,
Cuprins de-a pururi în căzniri nedrepte,
De cel ce vrea suind să se deştepte
Din somnul lui de searbădă agudă
.Genunchi zdreliţi de-acel îndemn spre creste
În sângerare trec urcând pe brânci,
Întrezărind obârşiile-agreste.
Cămăşi de foc se rup prin râpi adânci.
Când am ajuns pe culme, fără veste,
Sleit de chin, m-am prăbuşit pe stânci.
12 decembrie 2004
MALURI SĂLCII S-AU TREZIT ALENE
Pe maluri sălcii s-au trezit alene,
Ca să aştepte-o trândavă amiază.
Presimt prin tâmplă cum se-nrourează
Tăceri ce încă n-au pierit din gene.
Pe crusta apei scânteieri veghează.
Ascund uimirea presurei sub pene,
Iar p
lânsul ierbii, năpădit de lene,A pus vigoarea pietrelor de pază.
Privirea blândă-n orizont răneşte.
Pe cer stau nori molateci ce ascund
Aripa zilei. Clipa ocoleşte
Cuprinsul frunţii într-un zbor rotund.
Şi peştele luminii îşi sticleşte
Eternitatea-n lacul fără fund.
14 martie 2005
S-or prăvăli gemând eliberate,
Vor frânge umbre în pustiu vegheate,
Dar n-or putea să-mi stingă crud făclia.
Râuri de foc vor pârjoli palate,
Vor linge buza norilor şi glia,
Dar n-or surpa din locul ei vecia
Iubirii mele îndelung visate.
De eşti un zid, ţi-oi ridica altare
De iederă ţesând veşmânt regal.
De eşti o poartă voi culca ştergare,
Să treci pe ele spre-un statornic mal,
Ca să rămâi
în mine ca o mareCu ţărmuri blânde şi năvalnic val.
3 ianuarie 2005
MĂ-NGHITE TIMPUL, VEŞNIC MĂ ALUNGĂ
Mă-nghite timpul, veşnic mă alungă
Scuipând cu silă rostul strâns în mine.
Cu şfichiul clipei aspre sau blajine
Ciopleşte-n piele dungă lângă dungă.
Planetele se-ntorc pe căi senine
Şi primăveri revin în noaptea lungă.
Alt fir de iarbă ţărna o să-mpungă.
Destinul meu va reveni-n destine.
Tot ce-am făcut e măsurat de Parce.
Am fost copil şi-am devenit bărbat.
Bătrân voi fi cum fusul vremii toarce.
Vreau să mă schimb, dar nu mă las schimbat.
Totul revine, totul se întoarce.
Cum aş putea chiar eu să mă abat ?
19 aprilie 2004
MEREU, MEREU UN TRUP ŞI-UN GÂND REVINE
Mereu, mereu un trup şi-un gând se-ntoarce
Şi ce-i mai bun în noi se va răsfrânge.
Pierduta urmă veşnic vom deplânge
În timp ce firul vremii tandru toarce.
Sunt doar un punct ce în abis se frânge.
Stă matematic gata să debarce,
Dar nu mai poate singur să remarce
De sunt vehicul circulând prin sânge.
Sfârşitul e o fracţie-n scădere.
Va dăinui ştiutul din potir,
Trup renăscut şi îmbiat la miere.
Din care-am tot desprins câte un fir,
Să-mi ţes veşmântul care nu mai piere
Şi stă la rând, să fie uns cu mir.
15 februarie 2004
SLOBOD A NOPŢII TRENĂ
14 martie 2004
CEASUL CĂINŢEI PREA TĂCUT SE LASĂ
Pe genele ce şi-au închis frământul.
Polen de taină rupe legământul
Uitărilor ce pe grumaz apasă.
Sihastre râvne şi-au pornit descântul
Să mă întoarcă-ntr-un târziu acasă,
Dar nu îmi vând aripa-n glod rămasă,
Ca să-mi pornesc spre neştiut avântul.
Adun cenuşa poftelor în pungă
Să le presar, cât încă mai sunt vii,
Pe-aprins tăiş ce-i gata să străpungă
Veşmânt depus pe roua din vecii,
Când umbră fac ţărânelor, prelungă,
Zidind în trupul meu zădărnicii.
19 martie 2005
ÎNCĂ MĂ LAS FURAT DE-ADÂNCI CLIŞEE
Încă mă las furat de-adânci clişee
Îm lumea asta ticălos tocmită,
Zvârlind blândeţea-n abur de pirită,
În loc să zburd prin câmpuri Elizee.
Încă mă-mbrac cu mantia cernită,
Trufaş cuprins de rang şi logoree,
În loc să caut o sublimă cheie
Ce îmi deschide camera tihnită.
Dar traversez o maiestuoasă mare,
Chiar dacă-n jur sunt zâmbete molâi
Şi amăgiri de umbre trecătoare.
18 martie 2004
PRIVEŞTE-N TINE CÂT DE MULT SE POATE
Priveşte-n tine, cât de mult se poate,
La cerc îngust de clipe în lumină.
Ascunde-te, să nu-ţi găsească vină,
Cortina trage-o peste tot şi toate.
Fără să ştii de ordine şi cină,
Stai şi ascultă în genunchi, în coate
Cum vei primi iertarea de păcate
Şi cine-n colţ de vis o să te ţină.
Vei înţelege-atunci, fără tăgadă,
Că-n s
16 februarie 2004
ÎNTOARCE-TE DIN PLESNITURI DE STÂNCĂ
Întoarce-te din plesnituri de stâncă,
Din scobituri de râpi muiate-n rouă.
Despică umbra muntelui în două,
Fugi de genunea norilor, adâncă.
Arată-mi chipul blând de lună nouă
Şi nu privi năluca serii încă,
Să nu te soarbă hăul ce mănâncă
Frânturi de nimb, când împrejuru-i plouă.
Î
9 august 2004
MURI GRELE
Mi-e trupul casă pentru zile grele,
Cu porţi de fier şi uşi întunecate,
Ferindu-mă de silă şi păcate,
Ademenit cu false temenele.
Dar hainele mă strâng şi sunt uzate,
În glastre zac doar fade imortele.
Privesc afară numai prin zăbrele
La văile cu flori însângerate.
Nu mi-am văzut vecinii niciodată,
Dar ştiu că sunt în lumea de mister
În care vreau să mă trezesc odată.
Mă lupt să evadez şi să nu pier.
În casa ce din veacuri îmi e dată,
Să nu rămân pe viaţă prizonier.
19 martie 2004
DAC-AŞ FI OM N-AŞ SFÂRTECA DELFINII
Dac-aş fi Om, n-aş sfârteca delfinii
Din marea agitată a fiinţei.
Nu mi-aş supune trupul neputinţei
Şi n-aş desprinde poamele luminii.
N-aş sufoca miracolul seminţei,
Nu m-aş vedea în dansul de Erinii
,N-aş cultiva pe-ascunse stânci actinii,
Ca să-mi devore pajiştea voinţei.
N-aş căuta prin iarba-naltă gnomul
Care-mi ucide cerbul săgetat,
Din rădăcini îmi prăvăleşte pomul
Şi-mi lasă-n trup ecoul ferecat.
Eu nu-mi iubesc făptura, iubesc Omul,
Dar omul Om încă n-a fost creat.
23 iulie 2004
la Psalmul 5
Veghez sfiala orei dimineaţa,
Râvnind să-nalţ umil o rugăciune,
Dar spaima clipei mute mă supune,
Poveri în trup îmi săgetează viaţa.
Doamne, îndreaptă-mi calea, să-mpreune
Mâinile mele ce-au uitat dulceaţa.
Celui puternic să-i aşterni povaţa.
Topeşte-i ura din rostiri nebune.
Atinge-l ca pe-un fur de lună plină
Şi îi smereşte graiul de-nceput,
Ca să-l primeşti de-a dreapta fără vină.
Dă celui
16 august 2004
ÎN CASA MEA RĂMÂN CÂT ÎMI E DATUL
În casa mea rămân cât îmi e datul,
La geam cu flori din galbene ponoare.
Mi-am zis că-n jur e veşnic sărbătoare
Şi n-am ieşit măcar să-mi ştiu umblatul.
În camera de-a-ntregul răbdătoare
M-am răsucit atât cât ţine patul
Şi am păşit de-a lungul şi de-a latul
Atâţia ani câţi mi s-au dat sub soare.
N-am înţeles cine mi-a scris venirea
Nici cine sunt şi n-am ştiut s-ascult
De se aude-n pieptul meu iubirea.
Poate acum, când am ajuns adult
Să nu fiu robul, lestul sau uimirea,
Să fiu Fiinţa şi nimic mai mult.
2 august 2004
TRUP LÂNGĂ TRUP ŞI GURĂ LÂNGĂ GURĂ
Trup lângă trup şi gură lângă gură,
Piciorul amorţit loveşte glodul.
Amorfă trupă traversează podul,
Prin râpa clipei, prin deşert şi bură.
Primim comanda. Ne cunoaştem codul.
Sudoarea frunţii patima ne-o fură.
Strivim aceeaşi piatră rece, dură.
Pe câmpul veşted nu mai creşte rodul.
Şovăitor, ca ordinul să-nceapă,
Ne potrivim privirile decât
Să căutăm izvorul ce ne-adapă.
M-am săturat de ordin până-n gât.
Unde-i simţirea ce-n afunduri sapă ?
Nu ştiu răspuns. Sunt un soldat. Atât.
24 august 2004
Iubesc tăcerea. Glasul meu devoră
S
ilabe moi şi dezarticulate,Consoane dure, în eter uitate,
Ce îmi târăsc fiinţa în agoră.
Nu ţin discurs. Prefer singurătate
Şi liniştea din oase mă adoră.
Când îl rostesc, cuvântul meu imploră
Iertări târzii de gânduri şi păcate.
Sunt biciuit de larmă ş
i de semneŞi hăituit de câinele de lut.
Mă dezgolesc poftirile nedemne
Şi-n carne cuiul spaimei m-a durut.
Aprind pe rug un searbăd braţ de lemne
Şi mă arunc în flăcări, nevăzut.
5 octombrie 2004
NU VOI PLĂTI DOAR RĂUL CE-L VOI FACE
Nu voi plăti doar răul ce-l voi face
Cu gestul bici şi cu privirea dură,
Dar chiar şi binele ce nu se-ndură
Să-şi dezgolească trupul când îi place.
Ceea ce simt şi ce-a ieşit pe gură
Sădesc în glia poftelor buimace.
Mă urmăresc, izbind când duhul tace,
Atâte
18 aprilie 2004
PRINTRE GRĂDINI ARZÂND ÎMI PORT POVARA
Printre grădini arzând îmi port povara,
Ferind-o de a patimei prigoană.
Săgeţi de foc pe frunte-mi pun coroană.
De glezna umbrei se atârnă vara.
Mă zbat să scap de-a gândurilor toană
Ce-nfig în car
nea tăbăcită gheara.Îmi picură pe-un colţ de geană seara,
Şi limpezi urme îmi sfinţesc icoana.
Prin sângele de zmeură vegherea
Roteşte-n tâmplă timpul ca un fus.
Mi-au smuls din piept uimirile puterea
Şi m-au târât smintite-ntr-un apus.
Prelungi bejenii adâncesc durerea
Acelor vremuri ce-n etern s-au dus.
3 martie 2005
G Â N D E S C L A T I N E C A L A O F Â N T Â N Ă
Gândesc la tine ca la o fântână,
Sfinţind lumina ce ţi-a fost sortită,
Ispititoare ciutură peţită
De apa vie scu
rsă prin ţărână.Coapsa ascunde pasărea rănită
De glonţul clipei ce m-a strâns de mână
Şi mă aruncă-n răzvrătire până
Te voi visa nu zână, ci iubită.
Sânii înfig uimiri în trup păstrate
În timp ce gongul serii cade mut.
Cu gura mea de patimi şi păcate
Îţi sorb fiinţa-n pustiit sărut.
Pătrund aprins, desferecând lăcate
Şi-n noi se frâng aripile de lut.
20 august 2004
ÎMI PĂRĂSESC ODIHNA DIN SĂLAŞUL
Îmi părăsesc odihna din sălaşu
lÎnveşmântat cu frunze verzi de laur.
Prind luntrea vremii de un vârf de plaur
În clipa-n care şi-a găsit făgaşul.
Ies sărăcit din minele de aur,
Când praznicul a-nlănţuit oraşul
Şi-arunc din tolbă necitit răvaşul
Purtat prin timp de-un neînvins centaur.
Spre munţi semeţi îmi împlinesc urcarea,
Sărind torenţi, călcând nepăsător.
Rămân în urmă visul şi uitarea.
Mă recompun din zborul pieritor.
Ajung pe stânca străjuindu-mi zarea
Să-l ispitesc pe cel ispititor.
9 octombrie 2004
UN MURMUR PRINTRE BUZE PÂRJOLITE
Un murmur printre buze pârjolite
Îndepărtează zeii şi d
escântul,Să nu înalţ un foc arzând cuvântul
Tăcerilor în noi adăpostite .
Să nu-mi întind printre năluci avântul,
Târând un trup de rouă în ispite,
Să nu râvnesc pârâuri risipite,
Ca să-mi ornez cu flori de mirt pământul.
Nu mi-am sporit vigoarea-n braţ avută.
De-s preamărit în alt altar nu ştiu,
Sau înghiţit de-mpotrivirea mută
Că n-am strunit un aprig bidiviu.
Calc sub copite iarba ne-ncepută
Şi nu rămân decât ce pot să fiu.
1 august 2004
STĂRUITOR ÎŢI URMĂRESC FĂPTURA
18 august 2004
ODIHNESC DERVIŞII-N UMBRA ZILEI
Se odihnesc dervişii-n umbra zilei,
Apoi se prind în sacrul dans feeric.
Planetele, cu umbletul lor sferic,
Se nasc din gestul magic al idilei.
Închipuie un şarpe cadaveric,
Suit pe crugul cenuşiu al milei,
Iar fluierul hipnotic al copilei
Le mlădiază trupul pe-ntuneric.
O ardere e-n ritmul ce descinde
Din înălţimi de enigmatic joc.
În cuget gestul saltului cuprinde
Fitil eteric ţintuit pe loc.
Ca zeii cosmici timpul voi aprinde,
Când gândul meu va fi un veşnic foc.
18 septembrie 2004
VREAU DOAR UN SFAT, MAESTRE, VREAU O CHEIE
-Vreau doar un sfat, maestre, vreau o cheie,
Pentru-a ieşi din trupul meu afară.
- Ce-i mai urât în lumea ta ternară ?
Adu-mi răspunsul, vino c-o idee !
M-am îmbrăcat, cu râvna mea sumară,
Am colindat, aprinsă odisee,
Pământ şi spaime, gânduri de femeie
Şi m-am întors, răspuns să-i dau, spre seară.
Maestrul meu într-un copil se-ascunde.
- Eu ştiu răspunsul ! spun. Ura-i mai rea.
Aştept acuma cheia !...Nu-mi răspunde.
20 martie 2004
DE-AM CĂUTAT-O-N AŞTERNUTUL MOALE
De-am căutat-o-n aşternutul moale.
Doar strigătul supunerii durează.
Am iscodit cetatea pururi trează
Din fir de prund spre depărtări domoale.
M-am strecurat în vama fără pază.
Doar urma gleznei se zărea la poale
Şi în tăcerea lespezilor goale
Răcoarea clipei fruntea-nrourează.
Am întrebat străjeri din munţi de sare
De mi-au văzut iubita
16 auust 2004
UNDE MI-E MAMA ? UNDE-I ESTE LOCUL ?
- Unde mi-e mama ? Unde-i este locul ?
P
e înţelept copilul îl descoase.Şi i-a răspuns, cu vorbele-i mieroase :
Trist a rămas vlăstarul. Stânci hidoase
Apar în zare. - Unde mi-e norocul ?
Se-ntreabă pruncul, prelungindu-şi jocul .
Ca să te-nalţi şi piscul să te ţină
Ucide Taurul în noi pitit,
Zdrobeşte şarpele ce o să vină
Si-ţi vei găsi măicuţa… L-a privit.
Bătrânul devenise o lumină.
A tremurat în ram şi a pierit.
12 iunie 2004
DE TRUNCHIUL TIHNEI ÎMI LIPESC OBRAZUL
De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul
Şi-nchid sub pleoapă strigătul de ciută.
Ciupeşte nimfa corzi de alăută
Şi ierburi moi şi-au domolit talazul.
Tăcerea-n scorburi doarme nevăzută
Sub iedera ce-i va păzi răgazul.
Izvorul mut şi-a p
otolit extazulŞi pana serii frunza o sărută.
Pe buza clipei s-a oprit amiaza.
Doar rostul şoaptei tandre îl mai ştiu.
A înfrunzit în gândul tainic oaza
Ogarul umbrei încă mai e viu.
O stea în ram îşi alungeşte raza
Într-un adânc şi-ndurerat târziu.
19 februarie 2005
VA ÎNCETA ŞI VÂNTUL, VARA TRECE
Va înceta şi vântul, vara trece.
Porneşte firul ierbii în solie.
Se naşte-n lan aceeaşi păpădie
Şi-acelaşi măr e gata să se plece.
S-au pârguit şi strugurii în vie.
Arsura gurii tale mă petrece.
Îţi ferec trupu-n mâna mea cea rece
Şi te supun sub mine, pe vecie.
Te-mpotriveşti, dar coapsa ta mă strigă
Din prăvălirea crengilor de dud,
Sub scobitura frunzei de ferigă.
În cuib de greieri tainic te aud.
Pe rugul toamnei ce-a-nceput să frigă
6 august 2004
MĂ TEM DE VIAŢĂ, PUTRED GHEM DE SFOARĂ
Mă tem de viaţă, putred ghem de sfoară,
Mă tem de moartea ce îmi ia lumina,
Mă tem de omul ce-mi sporeşte vina,
Mă tem de braţul care mă doboară.
Mă
tem de frunza dezvelind rugina,Mă tem de vântul răbufnind afară,
Mă tem de clipa mult prea des amară,
Mă tem de gestul asmuţind jivina.
Mă tem de chinul reîntors în sine,
Mă tem de mâna care mi s-a-ntins,
Mă tem de azi ce ferecat mă ţine,
Mă tem de teama
care m-a cuprins.Cum să mai am încredere în mine,
Când frica pentru toate m-a învins.
30 mai 2004
E R A M U N R Â U, L U C I R E S T R Ă V E Z I E
Eram un râu, lucire străvezie,
Plângând tăcut. Un ciot luat de valuri.
Eram o floare dănţuind la
baluriCu-n fir de iabă-n margine de glie.
Eram un păstrăv îndreptat spre maluri,
Ca să-şi aleagă-n tainiţi o soţie
Şi-o pasăre scăpată din robie
Trasând pe cer aceleaşi ritualuri.
Eram o lume prinsă-n ecuaţii,
Urzind prin colţuri sumbrul ei complot
Şi ancorată-n ternele-i fixaţii.
O clipă doar, în sacrul meu chivot,
Plecam din trup, mă-mprăştiam în spaţii,
Eram în toate, devenisem tot.
13 iunie 2004
CITESC ÎN MINE CUM CITESC O CARTE
Citesc în mine cum citesc o carte.
Aprind lămpaşe-n bolgii-adânci de lene,
Simt patima ce mi-a pătruns în vene,
Jertfit altar de-mpotriviri deşarte.
Cu râvnă smulg orgolii de sub gene
Şi-ntrezăresc pe un ostrov, departe,
Un luminiş înveşmântat aparte,
În strai curat, cu vaporoase trene.
Veghindu-mi pas
20 august 2004
SCOALĂ, FRUMOASO, LEAPĂDĂ-ŢI VEŞ
MÂNTUL
Scoală, frumoaso, leapădă veşmântul
Ce peste noaptete-a iubit cu sete,
Căci au venit şi ploi şi ierni în cete
Şi printre ierburi crude trece vântul.
Deschide ochii, lasă-l să se-mbete
Cu taina brumei asfinţind pământul.
E clipa mierlei ce-şi înalţă cântul
Şi-al vântului ce s-a oprit în plete.
Priveşte rodul viilor mustinde
Şi caută-mă-n vrejul şerpuit.
Pe pântec jarul zilei ţi se prinde
Şi îţi sărută fructul pârguit.
Sub frunte umbra toamnei se întinde.
Aleargă-n noi un cerb spr
5 august 2004
SE-NALŢĂ BRADUL. SINGUR STĂ ŞI-AŞTEAPTĂ
Se-nalţă bradul. Singur stă şi-aşteaptă,
Fără să ştie ce va fi să vină:
O rază frântă, implorând lumină,
Viforniţa muşcând din el nedreaptă ?
Doar stânca albă e cu el vecină.
Pri
viri de muguri către ea îndreaptăŞi-o creangă-n cer a mai suit o treaptă,
Desferecând izvoare de răşină.
Departe-i drumul. Cerbul nu-l întrece
Şi poarta lumii a deschis visând,
Înveşmântat cu brumă-n noaptea rece
În preajma unui tron în slavă stând,
Al norilor ce nu mai vor să plece.
Iar primul trăsnet va veni curând.
8 decembrie 2004
S-AU DUS VRĂJMAŞII MEI, SUNT DOAR RUI
NEla Psalmul 9
S-au dus vrăjmaşii mei, sunt doar ruine.
Răsufletul le-a devenit nefaptă.
Doar Domnul ce din slava lui a
şteaptăBalanţa Legii pe genunchi o ţine.
El mântuie pe cel suind o treaptă
Şi-i dă un rost atât cât se cuvine.
Ascunde-mă de vămile străine,
De poarta morţii secerând nedreaptă,
Ca să vestesc dreptatea ce-o să vină !
Cel ce-a stârnit surpările de vânt
Ier
tarea-n cer o va avea puţină.Rosteşte, Doamne, ziditor cuvânt,
Sădeşte pomul vieţii în grădină,
Să ştie toţi că nu-s decât pământ.
23 august 2004
CU MÂINI APRINSE-N RUG DE RUGĂCIUNE
Cu mâini aprinse-n rug de rugăciune
Vă cer, prieteni, nu stârniţi iubirea.
Făceţi-i loc s-aştearnă adumbrirea
Pe cugetul ce-aşteaptă o minune.
Lăsaţi-o-n taina sângerând privirea
Până va vrea deplin să se-mpreune.
Nu o vedeţi păşind pe arse dune
Şi peste munţi, s-aştearnă primenirea ?
Un pui de ciută spai
4 august 2004
TĂIAT ÎN DOUĂ FRUCTUL SLĂBICIUNII
Tăiat în două, fructul slăbiciunii
Cloceşte decădere şi sclavie;
O aripă nu crede în tărie,
Un mugure nu mângâie gorunii.
Se născocesc idile ca să fie,
Perversul rupe aura cununii,
Sfiala nu mai scurmă-n trup tăciunii,
Iubirea ta a devenit pustie.
Nici zâmbetul nu m
3 martie 2004
CÂND O SUFLARE ÎNCĂ-ŢI MAI RĂMÂNE
Când o suflare încă-ţi mai rămâne,
Vezi Îngerul cu faţa lui astrală,
Ţinând în mână sabia brutală
Şi fulgerul orbind coclite grâne.
Dar sărutarea lui mereu înşeală.
Făcută-i doar o clipă să amâne
Intrarea-n lumea cerului cu zâne
Şi liniştea din pustiită cală.
Când ai trecut de marginile serii,
El e copil cu trup firav, ceresc
Sau o femeie ce se dă plăcerii.
Eu o alung sau, poate, o iubesc,
Dar mă mai tem de Îngerul Durerii,
Căci n-am ştiut fiinţa să-mi zidesc.
29 aprilie 2004
OPREŞTE-TE, ÎMI SPUN. ARUNCĂ LESTUL !
“ dacă aţi avea credinţă cât un bob de
muştar, aţi muta munţii din loc. “
Iisus
Opreşte-te, îmi spun. Aruncă lestul !
Ce rost am eu în lumea asta largă,
Ce val din mine stânca o s-o spargă,
Cum aş putea să-mi urc în slavă ges
tul ?Mai bine-ntâi să ţintuiesc pe targă
Invidia. Să-i pregătesc arestul
În care nu-şi mai poate scrie testul
Tremurător în carne, ca o vargă.
Să smulg trufia spornică-n risipă
Şi îndoiala să o prind din mers,
Chiar de se zbate răscolit şi ţipă.
Să mă citesc în spaţiul unui vers.
Destul ar fi să cred în mine-o clipă.
Aş deveni stăpân pe univers.
15 mai 2004
I PROFUNDE
Înţelepciunea mea din cărţi profunde,
Ambiţia de-a imita modele,
Citirea-n bobi, în zaţuri şi în stele,
În apă vie vor să mă cufunde.
Din căutarea cu porniri rebele,
Dar şi din tihna ce-n priviri se-ascunde,
Înzorzonatul crez, în păr cu funde,
Îmi prinde visuri, înşirând mărgele.
Dar la ce bun speranţele-mi avide
Şi melosul ce-l cânt la infinit
Pe harafa clipei care mă ucide,
Când nici o rază nu s-a mai ivit ?
Rămân în mine creaturi sordide
Sub un veşmânt ce l-am crezut sfinţit.
9 iulie 2004
EU, TRANDAFIR DIN PALIDA CÂMPIE
Eu, trandafir din palida câmpie,
Tu, crinul alb, de-ntunecim
2 aug.2004
MAI SUNT PE-ALOCURI TURME ŞI FÂNEŢE
Mai sunt pe-alocuri turme
19 octombrie 2004
LA GÂNDUL CARE ŢIPĂ
Am reflectat la gândul care ţipă
În trup pierdut prin negura adâncă.
Am fost cândva nepăsătoare stâncă ?
De ce-am tăcut când tot era risipă ?
Când am fost cald şi când de ghiaţă încă ?
Şi-am azvârlit alicea spre aripă ?
Câ
nd am spus "nu", când „da” rostit în pripă ?De ce-am râvnit licori cu gust de frâncă ?
Cum am trecut o clipă în uitare
Şi-am deşirat un fir în loc să-l cos ?
Ce m-a-ntristat , ce-a odrăslit visare ?
Cât de urât e-un gest, cât de frumos ?
Pătrunde-n vene palidă lentoare
Şi vanitatea hâdul chip şi-a scos.
7 iunie 2004
UN GLAS MĂ STRIGĂ. SOMNUL E O GOANĂ
Un glas mă strigă. Somnul e o goană.
Frământul gurii tale mă apasă :
„ Opreşte clipa între noi rămasă,
Deschide uşa, să te am icoană.
În tâmple
spaima m-a cuprins în plasă.Pe-negurarea frunţii o broboană
Tânjeşte stins s-aşeze-n noi coroană.
Ascunde-mă de noaptea ce se lasă ! „
Îmi trag pe roată urma. Gene grele
Strivesc hotarul zborului promis.
M-a-nlăcrimat uitarea pân` la piele.
Cum să gonesc năluca unui vis ?
Întinzi vicleană mâna prin zăbrele.
Nevolnic, sterp şi lacom ţi-am deschis.
20 august 2004
Ce mă apasă mai adânc, în mine,
Îmi încovoaie clipa ce asudă
Şi mă îneacă-n cuib de iarbă udă
Să nu mai simt mireasma de sulfine ?
Ce mă striveşte ca pe-o coaptă dudă,
Sub talpa zilei cu mişcări străine,
Ce chip îmi smulge graiul şi îmi ţine
Silabele în cumpănire nudă ?
Nu îi răspund ispitei ca o ghiară,
Rămas cu fruntea-n glod, uitat de zbor,
Dar îi primesc strânsorile de fiară
Şi glasul slab, şoptind ispititor,
Ca să mă-ncarc cu dulcea lui povară,
A gândului de-a pururi răbdător.
10 octombrie 2004
SĂ ŢI SE-APRINDĂ-N FRUNTE, ALBĂ, STEAUA
Să ţi se-aprindă-n frunte, albă, stea
ua,Mărgeanul pe-a ta gură să trăiască,
Un fulg aprins sub pleoapă să se nască,
Să-ţi coasă taina răbdă
tor mantauaIarba tăcută roua s-o vestească,
Şi să-ţi trimită zborul alb bezeaua,
Un nor ucis să-şi verse-n sânge neaua
Şi biciul poftei blând să te lovească.
Un înger trist să-ţi fie ca un frate,
Să te cuprindă crinul în beţii,
Vărsând licori de patimi vindecate,
Ca să te-afunzi curată în vecii,
Doar când răscoala clipei dulci va bate
Timpul etern al orelor târzii.
13 februarie 2005
ÎN FIERĂRIA DE CICLOPI DIN ŞATRĂ
În fierăria de ciclopi din şatră
Mă primenesc să pot supune focul.
Izbind în scoica dură-ncepe jocul,
Să rumenească pâinea de pe vatră.
Încolăcitul şarpe ştie trocul :
Veghez tăcerea gurilor de piatră.
Avida haită din străfunduri latră
Că vrea în schimb în bobi să-i dau norocul.
Râvnesc arsura învelind lumina
Şi patima ce a stârnit măcel,
Cu aripi noi, înflăcărând retina.
Hrănesc sămânţa-n trup, statornic ţel,
Căci prin iubire-am părăsit grădina,
Tot prin iubire-o voi găsi
la fel.21 iulie 2004
PREA STRÂMT E LOCU-N CAMERA TRĂIRII
Prea strâmt e locu-n camera trăirii.
Abia-mi pot duce mâna către gură.
Ochi reci din ziduri liniştea mi-o fură
Şi braţul scârbei gâtuie zefirii.
Doar până la perdele se îndură
S-ajungă gestul hărăzit iubirii.
Un verb scâncit, al pizmei şi-al orbirii
Îmi sfâşie nădejdile cu ură.
Prăfoase molii rod brocart de vise
Şi carii au pătruns în gândul mut,
Să-nceţoşeze ploapele deschise.
Cu greu ridic opaiţul de lut,
Sparg geamul cuştii, cu mişcări decise
Şi sorb răcoarea mărilor, tăcut.
24 octombrie 2004
O pasăre din mine se ridică
Zbătându-se la uşa coliviei
În care am supus-o agoniei
De-a mă veghea, să nu-mi mai fie frică.
Doar pentru mine, dând frâu larg magiei,
Am vrut să-mi cânte cu făptura-i mică.
Îngenunchiat pe firul de arnică
Să aţipesc la pragul veşniciei.
Desfigurată îmi rânjeşte soarta.
Ce frig mai e în suflet şi ce ger
Când înţeleg cât am greşit cu arta
De-a ţintui
21 martie 2004
INTRI ÎN CASĂ. DE FELINĂ-I PASUL
Intri în casă. De felină-i pasul,
Ca şi cum ziua s-a oprit în tindă.
Te urmăreşti fugar într-o oglindă.
Se-opreşte limba ce-mi măsoară ceasul.
Atingi în treacăt spaima prinsă-n grindă,
Îţi potriveşti cu teama urmei glasul
Şi laşi tăcerea să-mi predea impasul
Vocalelor tânjind un vis să-mi prindă.
Apoi mirarea. Mă priveşti în faţă
Şi spui şoptit, dar totuşi te auzi :
„ Nu te iubesc „!… Făpturi rânjind în ceaţă
Mă sorb pustiu, cu ochii lor cei cruzi.
Curg lacrimi mari pe-obrajii fără viaţă.
De secole şi astăzi mai sunt uzi.
22 ianuarie 2005
A SÂNGERAT O TOAMNĂ CARE PLEACĂ
30 aprilie 2004
ÎMI UIT CUVÂNTUL. TE ATING CU GURA
Îmi uit cuvântul. Te ating cu gura
De la picioare aplecat spre pleoape.
Străbat câmpii şi nu las să îmi scape
Cuibare moi ce-mi înteţesc arsura.
Dau de scânteia pulpelor aproape
Şi-mi prăvălesc dorinţele de-a dura
Spre crângul vieţii năucind făptura
Dintr-un afund de patimi să se-adape.
La sâni trufaşi mi se opreşte lutul,
La sfârcul poftei ce s-a-nfipt în lan
Şi urc năvalnic pârjolind ţinutul
Uitărilor ce s-au pierdut în van.
Când buzele nu-şi mai desprind sărutul,
Se-avântă şoapta spre un alt liman.
21 ianuarie 2005
ÎN UMBRA ZILEI ARIPA SE-MPLÂNTĂ
În umbra zilei aripa se-mplântă
Şi-acoperă uimirile cu pana.
Un strigăt stins îmi sfredeleşte rana
Iubirilor ce nu mă mai frământă.
Lumina stinsă-şi leapădă s
utanaPe cumpăna ce-n lacrimă se-avântă.
Talaz fugar pe mal se ia la trântă
Cu liniştea ce-mi pustieşte dana.
În iarbă-ngenunchez şi-mi cer iertare
Cărărilor ce le-am urcat pieptiş.
Un fir de iarbă-nfige în uitare
O sabie cu-nsângerat tăiş
Şi pasărea rămasă-n aşteptare
Îmi tăinuieşte-adâncul din frunziş.
9 februarie 2005
ŞTIU UNDE SUNT, ÎN CE UNGHER MI-E GÂNDUL
Ştiu unde sunt, în ce ungher mi-e gândul ?
Am înţeles că rostul lui mă-nvinge ?
Că semăn cu mânia ce m-atinge
Şi cu orgoliul trpul meu arzându-l ?
Am sufocat desfrâul ce respinge
Şi împăcarea nopţi şi nopţi la rândul ?
M-am depărtat de drum, apoi urmându-l
Şi de-nvrăjbirea care mă încinge ?
Ce am făcut ca visul să nu treacă
Şi mulţumit de mine să nu fiu ?
7 martie 2004
DE-AI FI UIMIREA-N IARBĂ RĂVĂŞITĂ
De-ai fi uimirea-n iarbă răvăşită,
Te-aş strâ
nge-n pumn, ca roua din câmpieŞi ţi-aş întinde pâinea aurie
Şi sarea caznei între noi sfinţită.
De-ai fi suavul puf de păpădie,
Covor ţesut din liniştea smerită,
Când ziua cade-n brume năruită,
Te-aş aşeza pe-un duh de poezie.
Dar nu-mi rămâi grădină fără
roade,Nici sterp ţinut pe care nu-l ating.
Te ţin în plasa vastelor năvoade
Şi patimi dulci tăcut pe mâini te ling
În prăvălirea clipelor iscoade,
Să-ţi pot sorbi fiinţa, să te-nving.
30 septembrie 2004